Dumnezeu

„Dumnezeu, ne iubeşte,
Şi pe toţi ne ocroteşte…”
Asta, mi s-a spus de mic,
Când nu-nţelegeam nimic…

Dumnezeu(care nu e, şi nici nu a fost)!

În sfârşit, am găsit un pic de timp liber, să mai scriu aici ceva, să continui ceea ce am început cu postul precedent. Mai jos, am încercat să fac o introducere referitor la dumnezeu şi originile sale. Am vrut să explic într-un mod logic cum s-a ajuns la credinţa într-un singur dumnezeu şi care sunt motivele şi consecinţele principale ale acesteia. De asemenea v-am dat un link către un film, anume Zeitgeist The Movie. Sper că l-aţi văzut cu toţii.

Acum, să ajung unde am vrut mai tare. Eu, nu urăsc în sine religia şi conceptul unui Dumnezeu atât de mult, cât ceea ce provoacă asta. Biserica, şi tot ceea ce ţine de ea, cred că e cea mai mare organizaţie criminală din lume legalizată şi acceptată de toţi. Biserica, bazându-se pe o minciună, pe slăbiciunea şi prostia oamenilor, pe tradiţiile şi obiceiurile milenare ce tot ea a impus de-a lungul timpului, a creat un ciclu vicios, care se auto-alimentează şi din care e extrem de greu de ieşit pentru unii.

Tradiţiile religioase, s-au înrădăcinat atât de mult în viaţa de zi cu zi, încât oamenii nu-şi mai pot imagina o lume fără de ele. Ce lume ar fi pentru ei fără botez? fără crăciun? fără paşti? fără posturi? fără căsătoriile în biserică? fără superstiţiile religioase gen nu munci duminica, nu spăla, nu tăia lunea(din ce-mi amintesc) şi multe alte chestii mai mult sau mai puţin importante pe care nu le mai ţin minte căci nu le duc contul, dar ştiu că există. Toţi s-au învăţat să gândească cu viziunea unui dumnezeu în minte care vede tot ceea ce ei fac, deci te vor mustra zicând „nu face rău că te va bate dumnezeu” sau „dumnezeu nu bate cu băţul” şi multe altele. Biserica, cu obiceiurile şi ritualurile ei s-a înrădăcinat atât de profund în viaţa omului de zi cu zi, încât a devenit ceva standard, ceva normal şi chiar obligatoriu pentru mulţi. Cineva mi-a zis de ce gândesc aşa căci uite şi eu am fost botezat şi nu ştiu ce… păi da, am fost, însă când am fost?? Când aveam câteva luni? sau un an maxim? Ce puteam şti eu atunci? Şi nu, nu dau vina nici pe părinţi, ei au făcut ceea ce fac toţi ca să se socoată „în rând cu lumea” dintr-un singur motiv. Motivul pentru care toţi de asemenea acţionează astfel, frica de a fi excluşi din societate. Dacă nu faci „aşa cum face lumea” toţi te vor privi urât. Biserica dictând nouă normalitatea ei, ne impune să facem aşa cum zice ea, fiindcă aşa fac toţi şi dacă nu vom proceda cum face restul turmei, vom fi luaţi drept cei diverşi, cei răi, cei păcătoşi, necredincioşi şi multe altele. Frica de a fi considerat divers şi de a fi exclus din societate e forţa principală a bisericii. Fiindcă mulţi vor proceda cum zice popa doar fiindcă aşa fac şi vecinii, părinţii, rudele, şi tot aşa, nu fiindcă într-adevăr vor asta sau cred într-adevăr. Adevărat zice biblia, că suntem oile pierdute ale lui dumnezeu, suntem o turmă de oi, unde merge una, merg toate, şi credincioşii vor avea mereu o mentalitate de turmă.

Dar să vorbim şi despre cine sunt la conducerea acestui fenomen. Adică preoţii şi toate ierarhiile lor. De ce mulţi zic „fă cum zice popa, nu cum face popa??” Oare popa, nu este un om ca şi mine? De ce trebuie să-l ascult, să-i sărut mâna, să-i dau bani cuiva care singur nu respectă ceea ce zice? Mai ales văzând contextul, unde el ar fi o călăuză spirituală, un exemplu de urmat, un om dedicat trup şi suflet lui dumnezeu… De ce au nevoie de atâţia bani? Oare dumnezeu are nevoie de bani? Am văzut o mulţime de cazuri absurde despre preoţi şi tâmpeniile lor. Atât aici în străinătate unde mă alfu, chiar lângă inima catolicilor(Italia) cât şi acasă la ortodocşii noştri.

Să luăm de exemplu catolicii. La ei, nu se permite căsătoria. De ce? Apoi, aud despre cazuri de homosexualitate/pedofilie/hărţuire sexuală. Şi nu unul ci multe. Şi chiar recent, am văzut o emisiune unde s-a arătat un caz extraordinar de ridicol. O fată, a avut curajul să denunţe un preot ce a hărţuit-o sexual. Şi care credeţi că a fost rezultatul?? Toată lumea din acea localitate nu a dorit să o creadă, sau chiar dacă au crezut-o au fost împotriva ei şi împotriva procesării acelui preot. Iar cei din emisiune care au fost să facă interviu acelor persoane, mai nu au fost bătuţi, au fost insultaţi în toate modurile şi strigau chestii de genu „lăsaţi săracul preot în pace, nu vă mai legaţi de el, a greşit şi şi-a cerut scuze” O___________________________________O Deci, o hărţuire sexuală asupra unei tinere, nici nu ştiu dacă era majoră sau nu, se poate evita cu nişte „scuze” simple? Când poate ai traumatizat fata pe viaţă? Asta a fost chiar culmea, şi exemplul perfect de cât de rea, proastă şi idioată poate fi „turma” doar din această credinţă oarbă pentru dumnezeul lor. Doream să ajung însă aici, de ce naiba se miră lumea de cazurile de pedofilie, homosexualitate şi hărţuire sexuală cauzate de preoţi dacă ei singuri îşi impun să nu se căsătoarească? Oare nu sunt carne şi ei? oare nu sunt cu aceleaşi dorinţe ca şi noi? E ceva inevitabil ca asta să se întâmple, însă, e ceva inacceptabil de asemenea. Asemenea legi impuse n-ar trebui să existe, ar trebui schimbate, şi adaptate lumii de azi, dar na, biserica nu prea vrea să înveţe din propriile greşeli şi continuă să răspândească legile sale neschimbate de mii de ani. Asta este inacceptabil din 2 motive: 1) Fiindcă în primul şi în primul rând, sunt nişte ipocriţi ai naibii de mari, văzând că fac anume lucruri ce propria religie condamnă sub orice formă. Mai ales în cazul homosexualilor care în sine nu e o crimă, însă pentru credincioşi e unul din cele mai urâte şi respinse păcate şi ei(credincioşii) sunt sursa principală a homofobiei. Şi ce fac apoi aceşti preoţi? se fut ca proştii grămadă? Dacă eşti gay, şi ştii foarte bine ce poziţie are biserica faţă de acest lucru, de ce naiba mai vrei să devii preot? Pedofilia şi hărţuirea sexuală sunt nişte crime, deci nici nu stau să discut, în închisoare toţi pe viaţă(din partea mea).

2) Fiindcă se vede că legea(lui Dumnezeu) nu este egală pentru toţi, văzând că dacă un om de rând face aşa ceva, e batjocorit, bătut(mă refer la gay) sau poate chiar ucis, iar ceilalţi(pedofili şi hărţuitori) ajung în închisoare şi nu sunt ascunşi şi apăraţi de nimeni, dimpotrivă.

La ortodocşi, situaţia e un pic diferită dar am auzit de cazuri oarecum similare. Adică de preoţi gay, şi personal ştiu şi preoţi care au făcut hărţuire sexuală sau au curvărit pur şi simplu. La noi însă, ştiu că nu se impune să nu te căsătoreşti. Asta într-o oarecare măsură ar însemna şi mai multă ipocrizie şi tâmpenie, căci chiar şi dacă ai posibilitatea să-ţi trăieşti viaţa sexuală liber cu o femeie alături, tu oricum faci prostii cu cine nu trebuie… Du-te apoi şi pupă mâna popii, când cine ştie ce a făcut cu acea mână… pe naiba dacă o fac.

În fine, revenind la acel film de mai sus. Sperând că l-aţi văzut vă mai dau un link, pentru care îi mulţumesc lui XS4all, deşi oricum asta nu-mi schimbă ceea ce doream să zic.

În acel film, se dă o explicaţie interesantă despre religie. Una destul de logică, bazată pe anumite date şi cercetări, şi care foarte uşor, ar putea să vă schimbe părerea despre credinţă. În linkul ce v-am dat însă, unii vor să demonstreze cum asta e doar o făcătură, o amăgeală inventată bine şi tot aşa. Rezultatul final care e? Îţi pui întrebarea „Pe cine naiba mai trebuie să cred? Ce trebuie să cred?” Eu, nu cred că vă pot da un răspuns la această întrebare, însă, pot zice în ce nu trebuie să credeţi, şi ce nu trebuie să credeţi. Cred că cel mai util mesaj al filmului e acesta, să gândeşti cu capul tău, să nu dai drept adevăr absolut orice ţi se zice, doar fiindcă toţi aşa fac şi aşa zic. Avem inteligenţă, avem capacitatea de a analiza şi singuri lucrurile, putem cerceta, putem căuta dovezi, dar ce e mai important putem să ne punem întrebări, să avem dubii referitor la ce ni se zice. Asta cred că înseamnă să avem o gândire liberă, o gândire în afara limitărilor impuse de biserică, de societate, de lumea din jur. În cele din urmă, adevărul absolut nu există, nimeni din noi nu poate să cunoască adevărul despre religie şi despre ce a fost fiindcă doar cei implicaţi direct în acele evenimente le pot şti, noi ştim doar ceea ce ni s-a spus, sau ce au scris unii în documentele istorice, şi nu putem avea nicio garanţie precum că ceea ce s-a întâmplat e exact ceea ce au scris oamenii din trecut. Acelaşi film Zeitgeist, eu nu pot garanta că tot ce s-a spus în el este adevărat, nu am nicio dovadă, şi nu pot cerceta orice singur, pur şi simplu, am căpătat un nou punct de vedere, şi am văzut ceva ce POATE este adevărat şi are un sens. Dar asta nu mă va face să cred 100% în tot ceea ce zice, şi oricum nu mă împiedică să-mi trăiesc mai departe viaţa. Sincer nu-i prea înţeleg pe cei care se agaţă atât de mult de ceva inexistent, şi au dorinţa atât de mare de a crede că există ceva, sau că este o oarecare explicaţie la ceva de care ei au nevoie. Să fie slăbiciune asta? Nu ştiu… presupun că, acest lucru e cauzat din disperare, din cauza problemelor din viaţa şi din speranţă de asemenea…

Dumnezeu (care nu e)!!

De multe ori, s-a adus vorba despre credinţă şi religie când am vorbit cu lumea. De multe ori, am avut păreri în contrast cu celelalte, mai ales ale credincioşilor referitor la această temă. Cu mulţi am dus discuţii lungi, cu mulţi m-am contrat puternic, unii m-au îndemnat chiar să scriu aici despre cum văd eu lucrurile pentru a discuta mai amănunţit totul. Şi asta voi face… Ceea ce voi zice aici, e desigur numai şi numai punctul meu de vedere, va fi doar părerea mea asupra unor teme şi nimic mai mult, fiecare e liber să gândească în modul său. Însă aş vrea de la toţi să-şi pună întrebări, să aibă dubii, să nu creadă că lumea, e doar aşa cum cred ei, sau cum le-au zis cineva că este.
Ei bine, toţi credincioşii şi creştinii(în cazul nostru mai specific) îşi zic că doar cu Dumnezeu ne putem explica de ce existăm noi şi ceea ce ne înconjoară… întrebarea mea e: de ce aveţi nevoie de aceste explicaţii atât de mult? Oare chiar în fiecare zi nu faceţi altceva decât să vă gândiţi la sensul vieţii voastre? Nu cred. Oare în fiecare zi vă întrebaţi de ce există tot ceea ce vedeţi în jur? Nu cred. Ceea ce faceţi 95% din timp este să vă gândiţi la problemele voastre personale, şi la chestiile de zi cu zi, bani, muncă, şcoală, sex, mâncare, băutură, chefuri etc. Şi totuşi fiecare doreşte explicaţii. De ce oare sunt toţi atât de orbeşte prinşi în această credinţă precum că cineva supranatural şi atotputernic există, el ne-a creat pe noi şi pe tot restul şi el ne urmăreşte ce facem şi cum facem…? Eu cred că explicaţia acestui fenomen numit „credinţă” şi „religie” se poate găsi în trecutul îndepărtat al omenirii. În timpurile străvechi, când omul era prost, înapoiat şi primitiv, lumea întreagă pentru el era un mister. Omul în acel stadiu era asemenea unui prunc ce abia vede lumea din jur. Însă, fiind o fiinţă oricum inteligentă, el dorea să înţeleagă fenomenele din jur şi natura. Omul de asemenea avea şi multă frică. Şi anume de aici s-a început totul. Necunoştinţa aduce frică, incapacitatea de a putea explica ceva, mai ales ceva ce îţi dai seama că poate fi periculos, aduce multă frică. Oamenii avea frică de fulgere, de tunete, de uragane, cutremure, şi multe alte fenomene pentru care nu aveau o explicaţie pur şi simplu… Din lipsa de informaţie şi din frică, omul a încercat să-şi dea o explicaţie personală tuturor acelor fenomene de care se temea şi care erau cu mult peste puterile sale. Aşa au apărut primii zei păgâni. Tot ceea ce omul nu-şi putea explica, a devenit voinţa zeilor. Aceste fiinţe supranaturale şi nevăzute domneau natura, şi dintr-o dată omul s-a simţit mai uşurat, mai stăpân pe sine şi cu un obiectiv. Să slujească aceşti zei, sperând că ei vor avea milă de oameni, şi nu-i vor pedepsi. Speranţa, e un alt sentiment care a influenţat mult afirmarea religiilor. Cu timpul, frica şi supunerea faţă de zei, a fost observată de liderii triburilor, de persoanele mai inteligente şi şirete care şi-au dat seama, că acesta e un instrument ce poate fi folosit foarte bine pentru control. Dacă ei s-ar fi declarat mesageri a unor divinităţi, lumea i-ar crede şi s-ar supune lor şi mai mult, din aceleaşi motive, din teamă şi din neştiinţă. Dacă ei vor construi case măreţe afirmând că astea sunt templurile zeilor, lumea le va venera, le va construi de bună voie, şi vor aduce mereu sacrificii şi daruri acolo de bună voie, iarăşi din aceleaşi motive. Acest sistem a funcţionat foarte bine în lumea întreagă, cu cât mai dezvoltată era o civilizaţie, cu atât mai multe diviniţăţi avea şi mai cunoscute(vezi civilizaţiile greacă, romană, egipteană, atztecă, chineză etc). Însă lumea se dezvolta, triburile deveneau mici ţări, apoi naţiuni, apoi imperii… era prea multă lume deja sub controlul unei elite de puţini oameni, de obicei doar unul sau familia sa(regi, imperatori, şi dinastiile lor). Şi au avut unii din ei, o idee genială, de ce să nu unificăm toate divinităţile în una unică?? De ce trebuie să avem zeci de zei, fiecare cu templul său, fiecare cu credincioşii săi, cu lumea care se rupea să aducă daruri şi la unul şi la altul când se putea aduna totul grămadă pentru un unic zeu? Aşa a prins rădăcină ideea religiilor monoteiste şi anume a creştinismului care a fost prima mare religie monoteistă. Însă după cum ştiţi toţi, ea oficial a apărut 2000 de ani în urmă, atunci dacă nu greşesc s-a scris Biblia şi tot restul. Însă ceea ce-mi este interesant, e anume acest fapt, dacă dumnezeu ar exista într-adevăr, cum rămâne cu toţi acei oameni care au trăit fără să ştie de el în toate acele mii sau chiar milioane de ani înainte ca creştinismul să apară? Adică, ei au trăit cum au vrut, au păcătuit cred destul după legile creştine şi vor arde toţi în iad pur şi simplu pentru păcate despre care nici nu ştiau? Oare e corect asta? Oare are un sens? Dumnezeu cel bun şi milostiv nu ar trebui să fi fost un pic mai ager, să anunţe lumea de la bun început că „hei, eu exist, sau respecţi ceea ce-ţi dictez sau marş în iad!” şi nu să se treseazcă doar 2000 de ani în urmă pentru a comunica prin Biblie şi Isus despre asta? Sau veţi spune că Biblia şi creştinismul mereu a existat, că omenirea nu există de mai mult de 2000 de ani în urmă sau cât o mai fi acolo şi că nu au existat oameni milioane de ani în urmă, adică fosilele arheologice mint? Creştinii des iubesc să negheze evidenţa şi ştiinţa doar pentru a justifica orbeşte ceea în ce cred, şi e ceva foarte trist, fiindcă, astfel insultă inteligenţa noastră, dar şi inteligenţa lor şi capacitatea omului de a gândi.
Oricum, am ajuns şi la această etapă când s-a creat prima religie monoteistă. Ea însă după cum ştiţi a fost scrisă de evrei, care pe atunci erau asupriţi şi dominaţi de egipteni. Însă de ce oare nu au răspândit ei această religie şi biblia, ci anume Romanii? Fiindcă, anume romanii, civilizaţia cea mai dezvoltată de atunci, au văzut un potenţial enorm de a controla masele cu o unică religie şi un unic dumnezeu. Şi nu au greşit, au adoptat rapid această religie pentru a unifica cât mai mult poporul şi pentru a-l controla. De asemenea, Imperiul Roman avea şi un sistem juridic/legislativ foarte dezvoltat pentru timpul său, dacă nu cel mai bun, şi nu cred că e o simplă coincidenţă că şi Biblia are multe din acele principii etice/morale universale pe care acum orice stat le are în lume(mă rog, aproape orice stat :P) Mulţi îmi ziceau că dacă nu ar fi fost religia şi biblia, ar fi fost haos, toţi s-ar ucide şi s-ar fura unul pe altul(de parcă acum nu o fac mulţi :P) şi tot aşa. Păi, şi dacă un principiu a fost scris într-o carte anume, înseamnă că până atunci nu a mai existat? Adică înainte de asta toţi doreau să se ucidă, să se fure, să mai facă cine ştie ce daune unul împotriva altuia? Desigur, nu erau civilizaţi ca acum, însă omul e o fiinţă socială, şi pentru a supravieţui, pentru a se dezvolta are nevoie de alţi oameni alături, şi principiile morale despre care se scrie în biblie ca nu fura, nu ucide, etc sunt doar nişte consecinţe logice a comportamentului uman dacă omul vrea să aibă pace şi o convieţuire paşnică cu ceilalţi din societate. De nu, cum s-ar explica că toate aceste principii mai importante au apărut în orice religie şi existau în orice parte a lumii mai dezvoltată, chiar şi înainte de Biblie, sau în zone unde creştinismul nici nu ajunsese? Nu este Biblia şi religia originea acestor principii, ar trebui să vă fie clar, şi să nu credeţi că omul fără religie, nu poate deveni la fel de bun, de cinstit şi de treabă ca şi unul credincios fiindcă nu e aşa. Educaţia vine de la părinţi, apropiaţi şi ambientul înconjurător în primul rând.
Acum după Dumnezeu, cine este cea mai importantă figură din creştinism? Isus Hristos desigur. Am văzut un film, Zeitgeist the Movie, care mi-a plăcut mult şi m-a făcut să-mi pun multe întrebări printre care chiar asta… a existat un om numit Isus Hristos vreodată?? De ce în nicio carte de istorie nu se vorbeşte despre el? Avem date despre faraoni egipteni de mii şi mii de ani în urmă, de ce Isus, cel mai important om din creştinism, cel după care merge calendarul mondial, nu e prezent ca şi figură istorică sub nicio formă. El există doar în biblie… atât. Oare nu vi se pare, straniu? De ce vă întrebaţi ce sens are viaţa voastră şi o explicaţi cu religia şi nu vă întrebaţi în schimb un asemenea lucru? De ce religia are şi a avut mereu un raport atât de prost cu ştiinţa? Fiindcă anume ştiinţa era cea care putea explica unele lucruri ce până acum doar religia explica. Să explici ceva cu totul în alt mod, şi mult mai credibil/logic decât ţi-o zice religia, ar însemna pierderea motivelor pentru a mai crede în Dumnezeul acelei religii, şi asta desigur nu le convinea şefilor de mai sus. Aşa a venit Evul Mediu, cel mai teribil şi întunecat moment al omenirii cred, cauzat de cine? De credincioşi, sau mai bine zis de conducătorii credincioşi, papa, preoţi, episcopi, şi tot aşa mai departe. O mulţime de minţi umane au fost arse pe rug pentru ce? Pentru dorinţa de a cunoaşte? O mulţime de femei au fost arse pe rug pentru ce? Fiindcă bănuite de vrăjitorie? Dacă voi credeţi că Dumnezeu cel atotputernic şi milostiv ar fi de acord cu aşa ceva, nu ştiu ce fel de inimă sau creier aveţi în voi, şi cât de orbi puteţi fi. De ce pentru religie s-au făcut şi se mai fac atâtea războaie? De ce în biblie scrie „nu judeca dacă nu vrei să fii judecat” şi „iubeşte-ţi aproapele” şi apoi aceeaşi oameni care se declară credincioşi îi urăsc şi-i batjocoresc pe toţi cei care nu-s ca ei, pe toţi cei care într-un mod sau altul sunt diferiţi, pe toţi cei care din propria lor voinţă nu se supun regulilor impuse de dumnezeu pe care alţii(voi, credincioşii) singuri le-aţi ales… Deci unde au dispărut toate acele principii cu care vă umpleţi gura când sunteţi primii care critică şi provoacă ura între oameni? Nu e oare ipocrizie asta? Nu e oare tâmpenie şi prostie, mai ales văzând motivul? Eu aşa ceva nu pot accepta sub nicio formă.
Sunt obosit, am scris mult dar nu am terminat deloc să-mi expun toate părerile… cred că voi mai reveni la această temă în curând… Între timp, până revin vă las cu acest link spre un site unde puteţi vedea nişte filme. Să vă uitaţi măcar la Zeitgeist the Movie, căci voi reveni vorbind şi despre ce am văzut acolo. Găsiţi acolo şi subtitrarea în română dacă doriţi