Scrisori

Scriu negre gânduri, pe albe speranţe

Zi după zi…

Imaginez viitorul plin de dorinţe,

Oare cum va fi…? 

 

Scriu ziua de azi, mă gândesc la mâine,

Plâng ziua de ieri.

Identităţi greşite, generează decline,

Fără să le ceri… 

 

Scriu lumii întregi, sau poate doar mie,

Dar cui îi mai pasă?

Că se stinge azi unul, sau mâine o mie,

Indiferenţa apasă… 

 

Scriu vorbe de drag, ce rămân netrimise…

Destinatarul lipseşte.

L-ai găsit, te gândeşti, dar sunt iluzii aprinse.

Te dezamăgeşte.

 

Destinatari nemiloşi există pe lume,

Ştiu doar să primească.

Îţi mănâncă din inimă, vor să sugrume,

Fără să dăruiscă… 

 

Rămâne un gol, pierzi o parte din tine.

N-o să mai revină…

Handicapat emotiv, vrei s-o iei de la capăt,

Indiferenţa domină. 

 

Absenţa de vorbe, lipsa de forme,

Îţi rămâne fidelă.

Fixezi vidul… şi-ţi zâmbeşte în schimb

Singurătatea mişelă.

 

Seri liniştite, fără complicaţii,

Zi de zi mă alină.

Dimineţi fără scop şi fără emoţii…

Infinită rutină. 

 

Handicapaţi poate-s cei ce nu ştiu să citească,

Vorbe şi gesturi…

Cei care vor doar să primească,

Dăruindu-ţi nimicuri. 

 

Scrisori necitite pe-a timpului apă,

Le-arunc zi de zi…

Va veni şi momentul când cineva,

Ofilitele foi va citi.

 

O nouă încercare de a scrie ceva pe blog după o perioadă de pauză. Sper să vă placă, aştept păreri 🙂

M-am inspirat oarecum de la aceste 2 cântece