Viu

Când totul se stinge ireversibil,
Când nu voi mai fi, inevitabil,
Să nu mă doreşti, chemând insistent,
Când o viaţă ai avut s-o faci permanent.

Când sfârşitu-mi devine eternitate
Şi deveni-voi încet parte din toate
Să nu mă mai cauţi cu jale şi dor,
Dacă asta simţi doar… după ce mor.


Şi să nu-mi spui vorbe dulci de bine,
Atunci când viermi vor încolţi în mine
Să nu-mi plângi căldura, fiinţa şi ochii,
Când rece voi fi în braţele sorţii.


Să nu mă vezi frumos, puternic şi cult,
Dacă nu o făceai când suflare-am avut.
Acum e inutilă a ta mare iubire,
Dacă-s oase şi pulbere, o amintire.

Caută-mă atât cât sunt încă viu,
Iubeşte-mă atât cât iubit vreau să fiu.
Preţuieşte ce am, cât pot fi lângă tine
Nu aştepta şi nu te abţine!

3 Răspunsuri to “Viu”

  1. Back in business man!? ;)) Foarte tare si aceasta poezie, de unde atatea idei si putere?😀
    Tot tristete si moarte, tot amintiri si gustul amarat al sortii?

  2. Este frumoasa, te unge la inima. Bravo Kyubival🙂

  3. Felix-shinobi Says:

    o priveliste sumbra dar care te unge la inima! bv man!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: