Viu

Când totul se stinge ireversibil,
Când nu voi mai fi, inevitabil,
Să nu mă doreşti, chemând insistent,
Când o viaţă ai avut s-o faci permanent.

Când sfârşitu-mi devine eternitate
Şi deveni-voi încet parte din toate
Să nu mă mai cauţi cu jale şi dor,
Dacă asta simţi doar… după ce mor.

Şi să nu-mi spui vorbe dulci de bine,
Atunci când viermi vor încolţi în mine
Să nu-mi plângi căldura, fiinţa şi ochii,
Când rece voi fi în braţele sorţii.

Să nu mă vezi frumos, puternic şi cult,
Dacă nu o făceai când suflare-am avut.
Acum e inutilă a ta mare iubire,
Dacă-s oase şi pulbere, o amintire.

Caută-mă atât cât sunt încă viu,
Iubeşte-mă atât cât iubit vreau să fiu.
Preţuieşte ce am, cât pot fi lângă tine
Nu aştepta şi nu te abţine!