Bayonetta Baby 2 – Recenzia mea

Am căutat în dicţionar şi cred că „Recenzie” e cuvântul potrivit situaţiei ce ar însemna „review” din engleză. Deşi în dex se zice că e o descriere scurtă… la mine nu garantez că va fi un articol scurt hahahahha. Ei bine, mi-am luat şi acest joc, de mult îl aşteptam, şi simplul fapt că era făcut de Hideki Kamiya (creatorul seriei Devil May Cry) pentru mine era o garanţie de calitate… şi nu m-am înşelat niciun pic 😀 Pot spune că am jucat în sfârşit un adevărat joc next-gen, care m-a lăsat cu gura căscată nu odată, m-a făcut să râd, să holbez ochii la ce se întâmplă şi să zic WTF! în gândul meu de nenumărate ori. Sunt emoţii ce puţine jocuri mi-au provocat, iar în ziua de azi încă niciunul, de aia şi am zis că e primul meu joc next-gen. Desigur astea sunt impresiile mele personale bazate pe gusturile mele, deci nu le luaţi ca şi adevăr absolut.
Jocul l-am terminat deja de vreo 2 săptămâni şi mă gândeam de mult să scriu această recenzie, dar nu prea găseam timp 😛 Ei bine să începem:

Istoria

Eu mereu am preferat jocurile single player fiindcă de obicei anume aceste jocuri au istoriile cele mai bune. Şi unele din ele au o istorie mult mai bună şi intensă(fiind ea interactivă) decât cea a filmelor sau a cărţilor. Istoria unui joc deci e unul din cele mai importante lucruri pentru mine, însă cazul acesta e unic, pentru prima oară îmi place la nebunie un joc ce sincer are o istorie banală, neînţeleasă, trasă de păr……. de rahat mai pe scurt 😛 Să zicem că nu trebuie să vă concentraţi prea mult pe ceea ce se întâmplă, nu trebuie să vă întrebaţi mereu de ce vă bateţi cu ăla, de una apare aia, ce vor toţi de la mine şi tot aşa. Deseori pur şi simplu veţi rămâne fără un răspuns clar. Dar din ce am înţeles eu vă pot spune asta:  === de aici va urma povestea jocului, deci cine nu vrea spoiler să nu citească ===

Bayonetta e o vrăjitoare din Clanul Vrăjitoarelor Umbra(Umbra Witches),  care se zice că sunt Gardieni ai Timpului(adică?? una din chestiile ce nu s-a prea explicat) împreună cu alt clan, cel al Înţelepţilor Lumin(Lumin Sages). Aceste 2 clanuri deţin de asemenea 2 obiecte foarte importante numite  Ochiul Lumii(The Eye of the World), şi aici de asemenea nu am înţeles de ce ar fi aşa importante, ce proprietăţi au aceste obiecte, mă rog, sunt importante, le dau crezare dacă mi-o tot repetă în joc, lol. Clanul Vrăjitoarelor Umbra au Ochiul Stâng, ceilalţi au Ochiul Drept. Vrăjitoarele par a fi doar femei, şi practică Artele Magiei Negre, făcând pact cu demonii din infern, iar înţelepţii?? Aţi ghicit, ăia o fac pe sfinţii, ei au puterile luminii şi sunt ocrotiţi de Dumnezeu(care nu e, repet :P) şi toţi îngeraşii săi veseli. Ei bine, totul era super şi frumos, până când într-o bună zi s-a întâmplat imposibilul, un om şi o femeie au făcut sex şi a apărut un copil – Noooooooo!!!!!! Ce e aşa de imposibil vă întrebaţi? Păi ei zic acolo că clanurile nu aveau voie să se amestece între ele, şi na, cineva nu i-a ascultat(ca de obicei) şi s-au lăsat duşi de val, de vântul tinereţii. Aşa a apărut Bayonetta, numele real al căreia e Cereza. Ea a fost privită ca şi o eretică a clanului, şi se zicea că nu i-a fost permis să înveţe artele magiei, deşi nu înţeleg de ce le ştie la perfecţie… O_O mi-a scăpat mie ceva poate… Oricum, acest caz a stârnit sfârşitul lumii, Lumin au declarat război vrăjitoarelor şi împreună cu îngeraşii veseli au stârnit ceea ce noi cunoaştem din istorie ca şi vânătoarea vrăjitoarelor din Evul Mediu. Deşi e interesant de notat cum asemenea fiinţe supranaturale dotate de o mulţime de capacităţi ieşite din comun, au putut pierde sau să fie vânate de nişte oameni simpli cu furca şi bastonul în mână… mă rog, rămâne un mister. Şi mai aiurea e şi faptul că, cu această răscoală, aceeaşi Înţelepţi Lumin au fost eliminaţi, deci, presupun că a fost aşa, mai întâi vrăjitoarele au ucis toţi înţelepţii, apoi îngeraşii veseli au ucis vrăjitoarele, împreună cu oamenii fioroşi cu furca şi bastonul în mână desigur, fără de ei nu se putea.

După banalitatea dualităţii clasice Lumină – Umbră/ Demoni-Îngeri etc, avem desigur şi dimensiunile respective, Infern şi Paradis. Pe lângă astea, mai avem şi Lumea Reală, şi Purgatoriul. Şi ceva ce nu înţelegeam la început era anume referitor la aceste lumi. Vrăjitoarele şi Înţelepţii erau capabili să treacă dintr-o lume în alta liber, de aia în unele faze vezi că Bayonetta face unele simboluri prin care trec nişte pistoale dintr-o lume în alta, sau devine invizibilă pentru cineva intrând în lumea paralelă, sau vedem doar formele unor personaje care ar fi în altă dimensiune, etc. Dar văzând că explicaţiile în acest joc îţi vin printre degete nu prea îţi dai seama de ce se întâmplă astea la început.

Apoi în timpul acelei răscoale candidata la conducerea clanului Umbra era o femeie, Jeanne, care a ales să se lupte anume cu Bayonetta pentru a-şi demonstra capacităţile, însă apoi se descoperă că ele erau prietene, dar Bayonetta deţinea Ochiul Lumii Stâng…. aţi înţeles ceva?? nici eu, însă astea se întâmplă, de ce nu ştiu. Bayonetta a fost oricum închisă şi sigilată într-un sicriu timp de 500 de ani, nu ştiu de ce şi de cine. Şi aşa începe jocul, ea se trezeşte din fundul lacului unde era, şi e fără memorie. Amintirile despre trecutul ei îi vin pe parcursul jocului. Între timp lucrează împreună cu un tip Rodin very Morpheus like (din Matrix) şi vânează tot soiul de îngeri. Deşi ea ar fi personajul bun, e aliată cu forţele întunericului, which is cool, are un pact cu demonii care o impun să bată tot felul de îngeri, which is cool, şi nu-i prea pasă de dumnezeu(care nu e), which is very cool. Cum să nu o adori după asta 😀 Oricum, ceea ce a avut un pic de sens a fost scopul final al celor răi, şi anume, tatăl protagonistei – ultimul membru al clanului Înţelepţilor Lumin numit Balder – a făcut-o intenţionat cu scopul de a o readuce la viaţă pe Jubileus, divinitatea Creaţiei a îngerilor. Şi să unească toate dimensiunile în una singură, deşi nu prea văd ce e aşa de catastrofic în asta… Iar pentru a face asta era nevoie de o fiinţă cu ambele puteri în sânge, adică şi a luminii şi a întunericului(Bayonetta) plus cei 2 Ochi ai Lumii. Şi tot jocul se învârte în jurul acestui scop. Apoi ce m-a enervat a fost de asemenea că tot se zice că Bayonetta e ultima vrăjitoare a clanului şi hop apare şi Jeanne pe acolo, deci WTF!? Comentariu final asupra istoriei – WTF!!? – e greu să dai un sens şi o ordine la ceva ce ordine şi sens nu are.

Jocul (sau Gameplay)

Aici e partea unde Bayonetta străluceşte şi te emoţionează de la început la sfârşit. Acest joc e plin de stil, de idei trăsnite, de idei noi, de perfecţionări a sistemelor de luptă deja existente şi multe alte lucruri. Eu l-aş numi un mix perfect între Devil May Cry(un 60% din stil şi influenţă vine de acolo), God of War(un 20% bun e şi de acolo) şi Ninja Gaiden( un 10%). Acţiunea se desfăşoară cu tastele triunghi(pentru pumni) şi cerc( pentru picioare), astea 2 stau la bază, după cum le apeşi, ai diferite combo de executat şi aici sistemul e foarte simil cu Ninja Gaiden unde totul se bazează pe combo. Apoi avem şi tastul pătrat pentru a împuşca neîntrerupt, şi tasta X pentru a sări. Alt buton foarte important e R2, pentru a evita orice atac, chiar şi în aer. Acesta e unul din cele mai importante de asemenea fiindcă în acest joc avem o chestie foarte interesantă numită Witch Time, practic dacă reuşeşti să eviţi un atac în ultimul moment, timpul se încetineşte pe câteva secunde permiţându-ţi să-i faci praf pe toţi îngeraşii veseli până-ţi sângerează degetele 😀 Această abilitate aduce ceva nou dar şi foarte tactic jocului, şi devine ca un drog cu timpul, vrei tot mai des şi mai des să o faci, primeşti o oarecare satisfacţie să ştii că ai avut reflexele necesare pentru a evita un atac în ultimul moment şi apoi să ştergi pe jos cu toţi purtătorii de lumină din jur XD.
Ce joc de acţiune e fără arme, arme şi iar arme de ales şi folosit pentru a masacra populaţia. Ei bine în acesta ai destule arme, unele destul de particulare şi haioase şi de asemenea ai şi un sistem original pentru a le folosi. Practic sunt arme specifice doar mâinilor, sau doar picioarelor, sau ambelor membre. Bayonetta poate să-şi pună pistoale, shotgun-uri şi chiar nişte bazooka la picioare, nu doar la mâini, şi să împuşte în consecinţă din 4 direcţii XD. Avem de asemenea o Katana, doar pentru mâini, un bici din şarpe doar pentru mâini, o pereche de ghiare de foc sau electricitate pentru toate membrele, pe care dacă le ţii apesate când ataci provoacă lovituri cu explozii XD şi nişte patine doar pentru picioare cu care te mişti mai rapid lăsând mereu o urmă de gheaţă şi îngheţând duşamnii de asemenea. După cum îţi aplici armele poţi face diferite combo, şi combinaţiile sunt destule, e jocul de acţiune cu cea mai mare gamă de atacuri şi combo din toate cred. Arme mai sunt însă, unele secrete gen o sabie lazer Jedi Style, pistoale laser, nunchaku ce împuşcă de asemenea şi nişte inele care-ţi permit să foloseşti toate armele îngerilor. Da, în acest joc când baţi îngerii ei îşi lasă arma jos şi tu o poţi folosi un anumit timp, şi au destule tipuri de arme, deşi nu sunt la fel de bune ca cele de bază desigur.

Bayonetta e un personaj sexy deja când o vezi, forme exagerate(cel mai mare fund din istoria videojocurilor cred XD), clasicul look de secretară porno, şi văzând că nu era destul pentru domnul Kamiya, a decis să o mai dezbrace de asemenea, însă nu credeţi că o face de dragul dezbrăcatului… Costumul Bayonettei e făcut din părul ei propriu. Ea îşi foloseşte părul pentru a invoca creaturile infernului, şi când o face rămâne parţial dezbrăcată căci acel păr dă formă demonului ce îl foloseşte. În jocul normal, putem invoca astfel la sfârşit de combo de obicei, picioare şi pumni giganţi care zdrobesc totul din cale(şi o dezbracă pe mândră). Iar la luptele cu „boşii” apar ca şi în God of War anumite taste de apesat pentru a invoca demonul final care ucide acel boss în diferite moduri violente. Însă nu se termină aici cu capacităţile de luptă ale domnişoarei. Avem un indicator al magiei, care se încarcă cât lupţi şi se descarcă când eşti rănit, dacă îl încarci până la un nivel anume poţi executa torturările adversarilor. Bayonetta pentru orice inamic invochează un instrument medieval de tortură de exemplu o ghilotină unde-ţi bagă capul dar înainte să ţi-l ia te pălmuieşte bine la fund, sau învocă un sicriu special gen The Iron Maiden, dacă-l cunoaşteţi, nu ştiu dacă are un nume în română, e un sicriu pus în verticală cu forma unei păpuşi gen Matrioska rusească, şi capacul e plin de ţepi. Bayonetta trimite cu un şut frumos îngeraşii veseli în acel sicriu şi îl închide…îngeraşii veseli devenind doar sânge şi carne 😀  Sunt diferite tipuri oricum de tortură şi toate sunt destul de haioase XD. Atacurile ei însă nu se bazează doar pe arme, unele pot fi chiar cumpărate de la Rodin. Acesta având un fel de bar pentru toate fiinţele paranormale The Gates of Hell, unde face contrabandă de arme şi obiecte speciale. Acolo poţi cumpăra unele arme, unele atacuri, ca de exemplu abilitatea de a face breakdance împuşcând în toate părţile sau alta ce o face să între în altă dimensiune şi apoi să apară din nou de sus cu un picior drept pe nasul duşmanului 😀 şi multe altele. Apoi mai poţi cumpăra diferite obiecte, extra, talismane etc. Valuta folosită sunt halourile îngerilor, adică cerculeţele luminoase ce au în cap. Când îi ucizi ei le lasă pe jos.  Ultimul aspect de luptă este metamorfoza vrăjitoarei. Ea se poate transforma în unele animale, în panteră, putând astfel să fugă extrem de rapid şi să sară mult mai departe, când fuge lasă o urmă de flori ce cresc, foarte frumos şi poetic :D, apoi în pasăre, nu ştiu care, cu aia zboară în anumite locuri mai greu de ajuns şi poate invoca un fel de cuţite, ca şi Vergil din Devil May Cry 3, şi apoi când eviţi un atac imediat ce ai fost lovit, se transformă în lilieci pentru a reduce daunele atacului. Chestia cea mai tare după toate astea e libertatea acţiunii, Kamiya cred că a creat cel mai rapid, haotic, liber dar şi tehnic sistem de luptă din toate. Orice atac din joc se leagă uşor unul de celălalt, orice acţiune poate fi anulată, nu e ca în celelalte unde când începi o combo e greoi să o întrerupi, până îşi revine poate să ia bătaie. Apoi nivelurile de joc sunt foarte originale şi dinamice, încă nu am văzut aşa lupte dinamice şi nebune ca în acesta, m-am luptat cu îngeri pe turnuri şi bucăţi imense de clădiri în cădere liberă, m-am luptat pe rachete în zbor, m-am luptat făcând surf în mijlocul mării, sau pe ruinele în zbor din mijlocul unui uragan. A fost şi un capitol unde te lupţi doar pe o moto şi mergi la viteză maximă pe autostradă făcând chestii absurde şi oprindu-te pe unele maşini şi camioane gen Matrix şi luptându-te cu cine nimereşte. Şi să nu uităm lupta finală în spaţiu, cu îngeroaica Xd, pe care o termini aruncând-o spre Soare, şi trebuie să o ghidezi printre planete să nu le distrugă XD. După cum am zis în acest joc vei face o mulţime de chestii absurde, nebune, impresionante şi tari 😀

Apoi Bayonetta, e prea tare, deşi pare o târfă de prima categorie la început, nu e chiar aşa, îşi foloseşte inteligent frumuseţea pentru a provoca duşmanii şi îşi bate joc de ei în orice moment. Mi-a plăcut apoi când a zis unui boss ceva de genu „I feel like a fucking celebrity in this town” lol, sau când cu degetul mediu pune în mişcare o motocicletă XD. Faze din astea cool şi haioase sunt destule. Iar când jocul se termină ea îţi face cadou un dans haios XD.

Din punct de vedere al longevităţii, jocul e foarte bun şi durează destul, practic e imposibil să obţii totul din acest joc doar dacă-l termini odată. Are de asemenea şi diferite modalităţi pentru toate gusturile, Novice(cea mai uşoară cu combo automate) Easy(uşoară) Normal, Hard, şi Infinite Climax(cea mai grea). Eu am jucat normal doar şi am început acum şi Hard. Deşi după ce termini prima oară jocul şi deja eşti obişnuit cu toate acţiunile şi tehnicile de luptă îţi pare cu totul altceva, e mult mai distractiv decât la început.

Realizarea Tehnică

Acest joc este pentru 2 console, Xbox360 şi PS3. Platforma de baza  fost Xbox360(din păcate pentru mine), iar versiunea PS3, pe care eu o am, a fost un porting doar, făcut de Sega. Şi a fost un porting de rahat din câte am înţeles. Din ce am citit pe net versiunea Xbox360 merge mult mai rapid, mai fluid, grafica e mai colorată, mai detaliată, şi nu se încarcă mereu la orice pas când găseşti ceva, când intri în meniu, când vrei să salvezi cum se întâmplă cu versiunea PS3. De aia şi a luat note foarte mari cu un 40 de la Famitsu în frunte pentru versiunea Xbox360. Versiunea PS3 a fost făcută de pomană în comparaţie, să scoată şi ei un ban în plus din ceilalţi ce au şi PS3. Şi e ceva foarte trist când te gândeşti că consola cu capacităţile hardware cele mai mari are versiunea cea mai proastă a jocului, era normal de exemplu să te aştepţi ca jocurile Xbox să fie mai bune la grafică decât cele de pe PS2 căci avea un hardware mai puternic, era să fie ridicol contrariul aşa cum e ridicol acum. Programatori puturoşi mai pe scurt. Cu asta nu vreau să zic că jocul PS3 nu merită jucat, merită şi încă cum, însă toţi cei care au şi un Xbox360 sau doar Xbox360, ar trebui să ia versiunea aia a jocului dacă vor o experienţă încă şi mai bună. Din ce am jucat eu oricum, ceea ce am observat şi m-a deranjat mai tare a fost doar faza cu încărcările la orice chestie cam excesive, mai ales la salvări, şi la ultimul nivel nu ştiu de ce se încetinea totul la o anumită fază extrem de mult, în rest însă nu am observat nimic straniu. Şi neavând la mână cealaltă versiune nu pot zice că ce am jucat a fost aiurea, dimpotrivă 😀

Vorbind despre grafică, e destul de ok, sigur nu e cea mai bună din ce am văzut eu, Uncharted, MGS4 şi Killzone 2 sunt cu mult peste, dar e bine aşa, nu mă deranjează şi o grafică mai simplă dacă e făcută bine şi cu stil. Şi după cum am zis de multe ori acest joc e plin de stil, latul artistic al jocului e foarte dezvoltat, îmi place paradisul, oraşele dar mai ales scenele dinamice sunt cele mai bune, şi luptele pe orice suprafaţă, căci pe lună plină, Bayonetta poate merge şi în verticală, pe pereţi cum s-ar zice deci orice parte a unei încăperi poate deveni terenul de luptă. Mi-a plăcut când am luptat pe un zgârâie-nori în verticală, foarte tare nivelul. Personajele sunt realizate destul de bine, mai ales cele principale. Avem apoi 2 tipuri de scene, cele CG, adică animate foarte frumoase şi cele făcute parcă pe o bandă rulantă de film, care povestesc unele lucruri, cu imagini statice şi vocile personajelor. Se pare că sau din grabă sau din neputinţă nu au realizat totul în CG. Duşmanii sunt îngeraşii veseli după cum am zis, sunt destul de stranii însă, căci par mai mult nişte monştri decât îngeri, sunt împărţiţi în diferite categorii şi cercuri după ierarhiile din Paradis. „Boşii” sunt şi mai scârboşi ca forme, dar realizaţi oricum bine. Apoi nu sunt mare expert să intru în alte detalii referitor la grafică  însă ce a fost mai important am zis cred.

Muzica

Acest joc e de acţiune şi de obicei ar merge ceva energizant gen hard rock sau electronic, dar la Bayonetta au ales ceva mai original, un mix de pop japonez cu sunete jazz melodice, destul de potrivite protagonistei. Şi o reinterpretare a cântecului Fly Me To The Moon. Deşi eu sunt fan al muzicei hard rock gen Devil May Cry, sau a celei epice gen God of War, m-am obişnuit destul şi cu asta şi e chiar bună, potrivită cu personajul şi povestea.

Comentariu final

Bayonetta e un joc de acţiune de tipul hack and slash în a treia persoană, rudă bună cu Devil May Cray, Ninja Gaiden şi God of War cu care are multe în comun. Dar le bate pe toate în acelaşi timp când vine vorba de sistemul de luptă, e primul joc next-gen de acţiune pentru mine, foarte frumos, artistic, cu stil, cu o varietate incredibilă de acţiuni, atacuri, arme, magii, niveluri, modalităţi de joc şi extra şi tot aşa mai departe. E un joc care pur şi simplu are multe de oferit şi valorează toţi banii care-i costă în comparaţie cu multe alte jocuri care le joci odată şi le laşi baltă. Nota mea finală e un 9, i-aş fi dat 9.5 sau chiar 10 dacă nu erau problemele tehnice cu versiunea PS3, când ştiu că se putea mult mai bine de făcut totul, sper să se revanşeze cu un posibil Bayonetta 2.

Sorry Dante, Kratos şi Ryu, dar Bayonetta şterge podeaua cu voi. Avem o nouă regină a jocurilor de acţiune. Yeah!

P.S. Am citit şi corectat unele greşeli de ortografie/exprimare ce am făcut, sper să nu mai fie altele 🙂