Am reuşit să-mi găsesc un pic de timp, şi curaj să citesc un manga nou. Unul ce mi-a fost recomandat de nu ştiu cine, am uitat, dacă nu greşesc de Deathgray căruia îi mulţumesc(dacă e el). Voi scrie aici părerile mele despre acest manga.
În primul rând acesta e primul meu manhwa ce citesc. Manhwa se numesc benzile desenate din korea, e ca un manga dar korean. Altă diferenţă importantă faţă de un manga este faptul că se citeşte ca la noi în occident, de la stânga la dreapta, nu ca un manga japonez obişnuit. Seria e scrisă de Yoon Joon-sik şi desenată de Kim Dong-hoon. Eu am citit-o de pe onemanga unde la moment sunt doar 68 de capitole deşi dacă nu greşesc în korea au ieşit mai multe, şi cam toate sunt făcute de grupul Helzone, nu am prea găsit alte versiuni mai bune. Pentru alte detalii vă uitaţi aici.
Istoria -(nu citiţi dacă nu vreţi anumite spoilere, dacă însă nu vă deranjează şi vreţi să ştiţi mai bine despre ce e vorba, go on)
Istoria acestui manga nu e cine ştie ce complicată, baza e destul de simplă, avem un băiat, Ma Grangryong (numele koreane îmi par foarte stranii XD), care iubeşte să se bată ca orbii, şi doreşte pur şi simplu să devină cel mai puternic din „ogradă”. Într-o bună zi îl vede pe un tip cum bate uşor o mulţime de oameni, şi îi cade tronc la inimă 😛 Din acea zi îl tot urmăreşte ca să devină elevul său, şi să devină la fel de puternic. Acea persoană, nu prea dorea, dar după nişte condiţii acceptă. Faptul e, că acel om nu era unul oarecare, ci un maestru de arte marţiale, cu porecla de Lighting Tiger (Tigrul Fulger). După anumite evenimente însă, maestrul său moare, iar cei care l-au omorât vin după Ma Gangryong să-l recruteze la şcoala lor de arte marţiale, deşi scopul lor nu e altul decât să obţină secretele artei marţiale a lui Lighting Tiger, care a fost transmisă anume lui Ma Gangryong. În această lume oricum, artele marţiale sunt destul de supranaturale, şi au concepte precum ki, energie spirituala, atacuri elementale şi chestii din astea, deşi povestea în sine pare nu şti cum serioasă, adică, nu-mi dă ideea de la bun început de ceva supranatural şi fantastic, şi nici după ce văd anumite atacuri absurde oricum rămân cu senzaţia(personală) că e un manga destul de realistic la general. Restul povestirii se învârte în jurul aventurilor lui Ma Gangryong în acea şcoală, cum îşi face prieteni, cum se lupta să devină mai puternic, cum descoperă tot mai multe despre trecutul maestrului său, şi a altor personaje importante.
Artele marţiale oricum sunt de diferite tipuri. Există arte marţiale tradiţionaliste, care sunt ţinute secrete, şi se transmit doar succesorilor, care e doar unul de obicei. În cazul lui Ma Gangryong arta sa e foarte specială şi temută, se numeşte Enlightement of Thunder and Lighting, sau EOTL prescurtat în manga, tradus ar veni ceva de genu Iluminarea Tunetului şi a Fulgerului. E o formă de luptă ce se bazează pe transformarea energiei ki în electricitate şi folosirea acesteia în diferite tipuri de atacuri. Apoi există şi artele marţiale ale Reuniunii, sau a şcolii, sunt practic artele marţiale ce au renunţat la secretul lor şi au făcut să fie disponibile tuturor cunoştinţele despre acea artă, iar cei din şcoală pot folosi astfel fiecare artă pe plac, pot combina diferite stiluri, pot lua elemente de la diferite arte marţiale şi să creeze astfel una nouă sau personală etc. Din această cauză în şcoală este mereu un conflict intern între tradiţionalişti şi cei care practică artele reuniunii şi îşi abandonează propria artă(dacă o au). Organul de control principal al acestei şcoli e Consiliul Studenţilor, unde membrii îşi dobândesc poziţia doar în baza puterii lor de luptă. Şefa fiind considerată cea mai puternică luptătoare din şcoală, Vera Linus. E un personaj ce-mi place mult, şi-mi place povestea ei, şi cum interacţionează cu ceilalţi.
Ce-mi place în acest manga e cum sunt descrise relaţiile dintre personaje, poveştile lor personale etc. Deseori îmi părea un pic Death Note ca povestire, deşi e un manga cu lupte îmi pare oricum inteligent şi cu acea atmosferă de întrecere intelectuală şi psihologică între anumite personaje ce am întâlnit şi în Death Note.
Ce nu-mi place sunt fazele de explicaţie a abilităţilor şi cum funcţionează, cred că era partea cea mai bring şi lungă şi aiurea ce am citit vreodată, uneori le săream în bloc baloanele cu explicaţii. O fi de la traducerea naşpa din engleză, sau din cauza că sunt chiar naşpa explicaţiile, nu ştiu, dă mă cam omorau. Nota mea personală – 8.5
Desenul
Ca şi mai sus, desenul ca stil în multe cazuri seamănă foarte mult cu cel din Death Note, mai ales cum e desenat părul. Oricum, e un manga desenat foarte bine, anume asta m-a atras prima oară să-l citesc, îmi plăceau desenele. Personajele sunt realizate foarte bine, expresive, în unele pagini pare chiar stilul unui comix american cu umbre şi tot doar că alb negru. Luptele sunt desenate la fel bine, cu detalii, cu efecte şi tot restu. Nota mea personală – 9.5
Personajele
Ma Gangryong e un personaj destul de interesant, e cel mai nervos şi bătăuş din toţi cei care-i cunosc din alte serii. E destul de nebun când vine vorba de luptă, face orice să câştige, şi are şi cap, foloseşte orice picătură din experienţa sa de luptă, atât trecută cât şi imediată, pentru a învăţa ceva nou, pentru a se descurca în lupte. Pentru el orice „hei” e o provocare, să vrei să fii prieten cu el, înseamnă să-l baţi mai întâi măr, să-i demonstrezi că-i poţi fi prieten, e destul de haios în multe faze acest personaj, şi e mereu plin de energie.
Vera Linus – O fată, foarte frumoasă, şi la fel de rece pe cât e frumoasă. E preşedintele consiliului studenţesc, şi e considerată cea mai puternică luptătoare din acea şcoală. Totuşi e mereu foarte imparţială… cel puţin aşa vrea să pară, şi nu discriminează pe nimeni deşi ar proveni dintr-o linie nobilă de experţi de arte marţiale. E foarte sigură de sine, şi mereu are clar în minte ce trebuie să facă pentru a obţine ceea ce doreşte. E mereu în centrul atenţiei tuturor, fie că e iubită şi protejată de unii ce o doresc mereu ca şi Preşedinte, fie că e urâtă şi sfidată pentru poziţia sa superioară. Are o istorie interesantă.
Am scris despre personajele ce mi se par mai importante, oricum sunt multe altele şi fiecare e unic în felul său, fiecare are un scop anume şi relaţii/afaceri anume între ei. Îmi place destul de mult cum au fost realizate. Nota mea personală – 9
Latul comic
Acest manga deşi vrea să fie destul de serios, oricum are şi multe momente foarte funny, ce-mi place e şi faptul că autorul pomeneşte deseori unele serii(ce poate admiră şi se inspiră de la ele) ce sunt foarte cunoscute gen Dragon Ball, Hokuto no Ken, etc. Cea mai tare fază a fost când Ma dorea să facă o kamehameha şi în loc de asta loveşte adversarul aruncându-i papucul în cap ROTFL.
Comentariu final: Dacă vă place manga desenat bine gen Death Note, despre arte marţiale, cu elemente paranormale, personaje unice şi interesante, o istorie nu chiar complicată dar oarecum complexă pentru toate relaţiile dintre diferitele personaje, atunci nu ezitaţi să-l încercaţi. Mie personal mi-a plăcut destul şi aş vrea chiar să-l fac cu Shinobi, e pe lista de proiecte, abia mai terminăm şi noi ceva din cele începute 😛
Nota mea personală pentru această serie – 9
Aştept păreri şi de la alţii ce au citit acest manga, cu ce sunt de acord, şi cu ce nu referitor la descrierea mea, şi care e părerea voastră desigur despre serie 🙂
P.S. Scuze de eventualele greşeli de scriere, însă e prea târziu şi mi-e somn, le verific şi corectez altă dată 😛
Nu-ţi place nu te uita 