Vă întrebaţi de ce acest titlu? Ei bine, vreau să spun nişte noutăţi despre 2 dintre seriile noastre preferate pline de demoni.
1. Hellsing OVA VIII în sfârşit are o dată exactă de lansare şi anume 22 iunie pe DVD şi Blu-Ray. Mult aşteptatul OVA vine după o lungă pauză de 18 luni, dar din câte am înţeles următoarele vor urma rapid. Mai exact în total vor fi 10 OVA, şi acestea ultimele împreună cu VIII vor fi animate de studiourile Graphinica şi Kelmadick. Dacă vor fi 10 în total înseamnă că ei fac practic un OVA pentru un volum din manga văzând că în total sunt 10 volume manga.
2. Devil May Cry va avea în sfârşit (sau din păcate pentru unii) o transpoziţie cinematografică made in Hollywood! Screen Gems, un studio ce aparţine casei Sony Pictures Entertainment, a cumpărat drepturile pentru a produce filmul. Iar realizarea unui scenariu a fost încredinţată lui Kyle Ward. Ca să vă daţi seama de ce merge vorba, acest studio deja s-a mai ocupat de o serie de filme bazate pe o serie populară de jocuri făcute de Capcom şi anume sera Resident Evil. Acestea desigur n-or fi nişte capodopere, dar ca şi filme realizate după jocuri au fost destul de reuşite, mai ales văzând că au ajuns să facă tocmai 4, căci de era un flop se opreau de mult. Personal mă bucură ştirea căci Devil May Cry are tot necesarul pentru o transpoziţie cinematografică bună, un personaj ultra mega cool, ambient gotic plin de demoni, acţiune la niveluri maxime şi extreme cum place americanilor din Hollywood, şi văzând că trăim în epoca filmelor bazate pe supereroi ce devin tot mai multe şi mai multe, DMC poate face foarte bine parte din aceeaşi categorie deci sper să se depună efortul şi resursele necesare pentru a realiza un film interesant şi care să aibă de asemenea şi spiritul videojocului. Ca şi poveste sper să se bazeze pe primul sau pe al treilea, deşi desigur vor fi necesare unele modificări căci personajele umane în aceste jocuri sunt foarte puţine.
Sper ca acest film să aibă succes de asemenea şi pentru faptul că ar fi un semnal bun pentru cei care ar dori să facă şi filme bazate pe alte serii ca God of War, Bayonetta, Ninja Gaiden, şi ar avea o oarecare siguranţă că pot scoate un ban bun pe ele. Să vedem acum ce rezultate va da acest proiect.
Câteva posturi mai înainte, am postat ceva despre acest joc. Ei bine, 16 martie a sosit, jocul l-am cumpărat, l-am jucat şi l-am terminat în vreo 3 zile. O să spun aici ce şi cum mi-a părut.
Ω Introducere Ω
God of War e o serie de jocuri de acţiune hack and slash în a treia persoană. E făcută de studioul Santa Monica care e deţinut de Sony, deci e un joc exclusiv pentru platformele PlayStation, primele 2 capitole fiind pentru PS2, apoi God of War: Chains of Olympus, un capitol prequel pentru PSP şi God of War 3, sfârşitul trilogiei pentru PS3.
Jocurile God of War mereu au stabilit un nou standard de putere şi realizare tehnică pe cât priveşte grafica jocului, primele capitole fiind practic apogeul capabilităţilor unei ps2. Apoi seria mai e preţuită şi pentru stilul său, realizarea artistică a jocului, jocul în sine, povestea şi nu în ultimul rând muzica demnă de un film. Şi God of War 3 nu cred că face o excepţie…
Ω Istoria Ω
Fiind God of War 3 ultimul capitol dintr-o trilogie, e practic sfârşitul istoriei începută în 2005 de primul joc. Eu cred că istoria a fost destul de ok, deşi unele elemente nu mi-au plăcut chiar tare, aveau multe noduri de deznodat şi se pare că s-au cam grăbit un pic dând unele explicaţii cam superficiale referitor la totul ce se întâmplă. Plus că unele lucruri nu prea le-am înţeles bine, mai ales sfârşitul. Oricum pentru cine e fan, jocul trebuie neapărat jucat pentru a vedea sfârşitul aventurei lui Kratos şi cum se luptă el cu toţi zeii olimpului până la capăt. Voi face mai jos o descriere spoiler mai detaliată, deci cine nu vrea spoiler să se oprească aici.
Ω Spoiler Ω
În God of War 3 istoria continuă exact de unde ne lăsase în God of War 2 şi anume, Kratos a fost călare pe titanul Gaia, împreună cu ceilalţi titani se urca pe muntele Olimp pentru a face război cu Zeus şi ceilalţi zei ai Olimpului. Kratos fiind mişcat doar de setea de răzbunare împotriva lui Zeus. Ca în orice God of War, începutul e ca o bombă, ai parte de o luptă spectaculară şi cinematografică de proporţii enorme, aş zice chiar cea mai frumoasă luptă poate din toate celelalte, văzând că primul zeu care se pune în calea lui Kratos e însuşi Poseidon, zeul mărilor şi al apelor, al doilea ca putere şi status după Zeus. Şi tot ca de obicei, după această luptă Kratos cade în regatul lui Hades, în infern, unde îşi pierde toate puterile înotând în râul de suflete Stix. Aici apare prima chestie stranie a istoriei, Atena care a fost ucisă de Kratos în al doilea capitol, apare ca o fantomă şi îl ajută pe Kratos dându-i o armă nouă Lamele Exilului (care sunt aceleaşi Lame ale Haosului doar cu o formă diferită) şi dându-i îndrumări pe parcursul jocului ajutându-l să ucidă zeii. Ceea ce nu înţeleg, e DE CE? De ce Atena ar mai exista după ce a fost ucisă? Dacă şi zeii au fantome după moarte, sau spirite, de ce nu apare şi Ares atunci? sau ceilalţi zei ce au fost ucişi? De ce Atena are puterea să-l ajute pe Kratos? În fine, e ceva ce mă lasă un pic perplex. Apoi pe parcursul aventurei, aflăm că Pandora e o fiică artificială creată de Hefaistos sub formă umană, ce în realitate ar fi cheia pentru a deschide cutia pandorei. Am citit mai bine istoria jocului să înţeleg unele lucruri şi pot să zic asta: După Marele Război dintre Zei şi Titani, Zeus a sigilat în cutie tot răul şi distrugerea provocată, dar Atena temându-se de s-ar putea întâmpla dacă această cutie ar fi fost deschisă, a pus în acea cutie şi propria putere, Speranţa. Kratos când a deschis prima dată cutia, a eliberat acel rău din ea, ce a infectat şi zeii, dar a fost înzestrat în acelaşi timp cu puterea lăsată de Atena, cu speranţa. Lupta finală cu Zeus m-a dezamăgit destul mai ales dacă să o comparăm cu celelalte, cu fraţii lui Poseidon şi Hades a fost mult mai epic totul din punctul meu de vedere. În timpul luptei spiritul lui Zeus îl atacă fatal pe Kratos care cade inconştient şi începe un mic pasaj foarte frumos ce se petrece chiar în mintea sa… acolo el găseşte puterea de a se ierta pentru păcatele sale şi foloseşte Speranţa pentru a se trezi şi a-l ucide definitiv pe Zeus. Atena apoi apare şi îi cere lui Kratos să-i reîntoarcă puterea, că ea o va putea folosi mai bine pentru a reconstrui lumea. Însă Kratos decide altceva, decide s-o dea oamenilor… însă nu vreau să vă spun cum… doar dacă mă rugaţi frumos XD, e un spoiler prea mare 😛
Altceva ce nu mi-a plăcut mult e când Kratos cade prima oară în Infern din cauza lui Gaia care declară că el a fost doar un pion de care s-a folosit şi că războiul cu zeii olimpului e treaba titanilor nu a lui Kratos, şi uşurinţa cu care Kratos cade în infern mi se pare cam aiurea văzând cum face de toate pentru a putea ajunge unde îi trebuie.
În fine, istoria lui Kratos se termină aici, cu plusurile şi cu minusurile sale, aici depinde de gusturile fiecăruia, oricum e o istorie interesantă, bazată pe mitologia greacă, ce merită văzută cu siguranţă.
Ω Jocul (Gameplay) Ω
God of War a fost mereu lăudat pentru sistemul său de joc, destul de simplu dar oricum tactic, frumos şi foarte brutal. Stilul de joc nu s-a schimbat mult, pur şi simplu s-a îmbunătăţit ceea ce se putea de îmbunătăţit din jocurile precedente dar 80% a rămas la fel. O să explic doar noutăţile jocului. Una din primele e faptul că acum Kratos are o mişcare nouă şi utilă cu orice armă, de a le arunca în inamic şi a se trage spre el apoi, sau a-l trage spre sine pe inamic în cazul armei Cestus. E ceva ce deseori îţi uşurează viaţa, îţi permite să te apropii mai uşor de inamic şi-l loveşti plus la asta. Acum armele sunt 4 în total, deşi toate reprezintă o versiunea modificată a modelulului e bază care e arma principală Lamele Exilului. Oricum ce e pozitv şi divers în ele sunt stilurile de atac, puterea lor de atac, abilităţile speciale şi magiile. Acum magiile lui Kratos sunt legate stric de armă şi nu sunt date de zei sau titani ca înainte. Asta nu mi-a plăcut dintr-un sigur motiv, fiincă nu a fost explicată nicicum chestia, pur şi simplu ţi-au dat armele şi ele aveau magii. Schimbarea armelor se face rapid, fiecare e legat de una din săgeţile direcţionale deci le poţi schimba rapid în mijlocul luptei, de asemenea trebuie s-o faci pentru a folosi magia ce crezi că e mai potrivită, deşi cea mai puternică cred rămâne magia armei principale, e şi cea mai frumoasă de asemenea. Armele am zis că au şi unele particularităţi. Mănuşile cu formă de cap de leu, Cestus pot sparge scuturile şi blocurile de onix. Iar Biciul Nemesis (Nemesis Whip) poate cu curentul său electric activa unele dispozitive din joc. Ceva nou mai e şi lupta cu titanii, nu am crezut încă căă un om ca o furnică poate lupta şi învinge un titan, ei bine în acest joc e posibil şi rămâi mereu cu ochii holbaţi cât o faci XD.
Altă noutate sunt obiectele. Kratos găseşte unele obiecte ce au rol de suport, atât ca arme cât şi ca abilităţi speciale. De exemplu Arcul lui Apollo poate trage cu săgeţi înfocate arzând unele blocuri ce ne opresc din drum, sau poate ataca de la distanţă inamicii. Capul lui Helios face lumină în întuneric, orbeşte duşmanii, şi descoperă unele obiecte şi porţi ascunse. Papucii lui Hermes ne permit să fugim mai rapid, şi să alergăm pe pereţi Ninja Gaiden style în anumite locuri. Obiectele însă au o bară ce se iroseşte cât le folosim, dar se încarcă rapid automat, deci ne permite să le folosim des, dar cu pauze, adică periodic. Încă ceva nou particular acestui joc e faptul că putem lua unii duşmani mai mici şi să fugim cu ei în ceilalţi folosindu-l pe cel înhăţat ca scut. E o mişcare utilă când ai prea mulţi în cale şi vrei să-i mai împrăştii. Sau poţi să te eliberezi de inaimici dacă sar toţi peste tine mişcând rapid în stânga şi-n dreapta cu analogicul stâng aruncându-i pe toţi în părţi. Ultima noutate ar fi faptul că poţi călări unii inamici, de exemplu poţi sui călare pe un ciclop sau un cerber şi să-i foloseşti un timp oarecare pentru a-i ataca pe ceilalţi. Apoi modalitatea de a se transforma temporar în ceva mai puternic cum era în primele 2 capitole, aici s-a schimbat un pic, practic după ce te lupţi şi încarci un indicator poţi activa Spada Olimpului, gama de culori se schimbă iar Kratos devine un pic invincibil şi atacă doar cu Spada Olimpului pe toţi. În rest cam totul a rămas ca în jocurile precedente, plus minus aceleaşi atacuri, aceleaşi moduri de a ucide crud şi brutal, aceleaşi atacuri finale unde trebuie să apeşi tastele ce-ţi apar pe ecran în timpul şi ordinea arătată. Personal sunt destul de mulţumit de posibilităţile ce oferă acest joc, dar dacă să-l comparăm zicem cu Bayonetta, cred că e oricum puţin mai limitat şi băţos.
Ω Realizarea Tehnică Ω
Aici acest joc străluceşte ca nimeni altul. E pur şi simplu superb, un film interactiv, e actual jocul cu cea mai bună grafică de pe orice consolă, nu doar PS3. Totul este măreţ, epic, frumos, detaliat, colorat, luminos şi tot aşa mai departe. Latul artistic al jocului e de nota 10, văzând cum au realizat toate structurile, cât de mari sunt şi complexe. Apoi şi inamicii sunt realizaţi foarte bine, ca să nu mai vorbim de Kratos căruia de aproape i se vede orice nerv, vână, muşchi, şi orice picătură de sânge, des când face masacru se vede clar o baie de sânge şi cum Kratos devine temporar roşu de la asta. Luminile apoi sunt superbe, senzaţia de loc luminos sau întunecat e foarte evidentă. în unele locuri aveam aceeaşi senzaţie când de exemplu stau mult timp şi apoi întru undeva unde e o lumină puternică, adică te dor ochii până se adaptează pupila. Ce e şi mai impresionat e numărul obiectelor dinamice, sau faptul că tu însuşi te mişti cu Kratos pe un teren dinamic vâzând că nu odată nivelul de joc e plasat chiar pe corpul unor titani. Se întâmplă să te lupţi cu zeci de duşmani, iar la spatele tău să vezi cum un titan enorm se bate cu un zeu, cum se distrug clădirile şi tot aşa, proporţiile acţiunii sunt mereu epice. Luptele cu Zeii şi alţi boss sunt foarte bine relizate, dinamice, şi foarte frumoase, mi-a plăcut de exemplu în lupta cu Hades, când el era slăbit şi eu îl apucam de piept să-l lovesc cum pereţii în jur se schimbau şi se aprindeau parcă, totul atmosfera, devenea parcă aprinsă şi infernală. Unul din cele mai reuşite lucruri aici e camera. E fixată şi mereu îţi arată ce trebuie să vezi, însă o face în mod spectacular de-ţi pare că vezi un film, des te vei trezi că camera se îndepărteaă pentru a-ţi arăta ceva mult mai mare ce se petrece în acel moment, de exemplu tu lupţi pe un titan, pe mâna lui, el se mişcă şi tu te trezeşti momentan cu capul în jos deci şi terenul de luptă se schimbă. Cazuri sunt diferite şi totul e mereu dinamic. Faptul că acest God of War e pe ps3, o consolă HD nu a făcut decât să sporească brutalitatea jocului unde vezi litri de sânge vărsat, ochi scoşi cu tot cu nerv, centauri tăiaţi până le iese afară toate maţele şi tot aşa, nu degeaba e un joc dar pentru cei 18+. O chestie originală a fost la lupta cu Poseidon la urmă, când camera ne arăta ceea ce vedeau ochiilui poseidon, adică experimentam în prima persoană ce înseamnă să fii bătut şi ucis de Kratos, în acele secvenţe ţi se ridică adrenalina şi îţi bate inima mai tare fără să vrei 😀 Încă ceva ce mi-a plăcut e faza cu gama de culori ce se schimbă în anumite situaţii. De exemplu când folosesc magia armei principale, Armata Spartei totul devine cu o nuanţă de alb şi roşu, ce-mi aduce mereu aminte de stilul grafic din filmul 300, şi cad o mulţime de scuturi cu simbolul spartei în jurul lui Kratos, iar din ele ies nişte suliţe ce atacă pe oricine e împrejur, iar la ultimul nivel dacă continui magia mai cade şi o ploaie de săgeţi toate roşu aprins, e un spectacol pentru ochi :D. Şi mai sunt asemenea faze prin joc cu alte magii şi situaţii. E ceva foarte artistic, cel puţin eu aşa cred. Ei bine cred că aţi înţeles, din punct de vedere grafic jocul e o capodoperă 😀
Ω Muzica Ω
Ca şi orice God of War, jocul are o coloană sonoră superbă şi potrivită jocului cu multe piese epice, de atmosferă, de luptă eroică şi dramatică etc. Eu deja am coloana sonoră şi ce e interesant că s-a scos şi un Blood and Metal LP dedicat jocului cu nişte piese metal. Vă recomand tuturor pasionaţilor de muzică orchestrală epică această coloană sonoră
Ω Comentariu Final Ω
După 3 ani de aşteptări ultima aventură a lui Kratos a sosit, şi după cum a zis, a rămas la urmă numai haos. Toţi au murit într-o luptă de proporţii enorme, într-o aventură ce termină istoria de răzbunare a lui Kratos. Jocul deşi cu unele minusuri e oricum foarte bun, iar vizual vorbind e o capodoperă, un film interactiv unde tu eşti actorul principal într-o lume magică şi frumoasă. Brutalitatea şi violenţa lui Kratos sunt mai mari şi evidente ca niciodată şi datorită definiţiei înalte. Muzica e frumoasă şi epică, iar bazele de jocului în mare parte au rămas aceleaşi doar cu mici schimbări şi îmbunătăţiri. Pentru orice fan al seriei acest joc e obligatoriu, pentru orice fan al mitologiei, acest joc e obligatoriu, pentru orice fan al jocurilor…. acest joc e obligatoriu. Nu cred c-o să vă pară rău de aşa experienţă. Adio Kratos!
Nota mea personală 9.5
P.S. Oricum, nu se ştie sigur dacă nu vor mai fi deloc jocuri bazate pe acest univers, sunt încă unele posibilităţi despre anumite aventuri nepovestite ale lui Kratos, însă asta doar pe viitor vom vedea dacă se vor face, şi vor fi desigur un spin-off, istoria principală s-a terminat aici, şi nu mia e posibilă nicio continuare după acest joc.
Introducerea jocului
Lupta cu Hades (de dorit s-o vedeţi în HD :D)
Lupta cu Hercule
Continuare…
P.S. – Citiţi din nou faza Spoiler căci am modificat un pic şi am scris mai exact ce se întâmplă după ce m-am informat mai bine despre unele chestii ce nu am înţeles la început.
Am căutat în dicţionar şi cred că „Recenzie” e cuvântul potrivit situaţiei ce ar însemna „review” din engleză. Deşi în dex se zice că e o descriere scurtă… la mine nu garantez că va fi un articol scurt hahahahha. Ei bine, mi-am luat şi acest joc, de mult îl aşteptam, şi simplul fapt că era făcut de Hideki Kamiya (creatorul seriei Devil May Cry) pentru mine era o garanţie de calitate… şi nu m-am înşelat niciun pic 😀 Pot spune că am jucat în sfârşit un adevărat joc next-gen, care m-a lăsat cu gura căscată nu odată, m-a făcut să râd, să holbez ochii la ce se întâmplă şi să zic WTF! în gândul meu de nenumărate ori. Sunt emoţii ce puţine jocuri mi-au provocat, iar în ziua de azi încă niciunul, de aia şi am zis că e primul meu joc next-gen. Desigur astea sunt impresiile mele personale bazate pe gusturile mele, deci nu le luaţi ca şi adevăr absolut.
Jocul l-am terminat deja de vreo 2 săptămâni şi mă gândeam de mult să scriu această recenzie, dar nu prea găseam timp 😛 Ei bine să începem:
Istoria
Eu mereu am preferat jocurile single player fiindcă de obicei anume aceste jocuri au istoriile cele mai bune. Şi unele din ele au o istorie mult mai bună şi intensă(fiind ea interactivă) decât cea a filmelor sau a cărţilor. Istoria unui joc deci e unul din cele mai importante lucruri pentru mine, însă cazul acesta e unic, pentru prima oară îmi place la nebunie un joc ce sincer are o istorie banală, neînţeleasă, trasă de păr……. de rahat mai pe scurt 😛 Să zicem că nu trebuie să vă concentraţi prea mult pe ceea ce se întâmplă, nu trebuie să vă întrebaţi mereu de ce vă bateţi cu ăla, de una apare aia, ce vor toţi de la mine şi tot aşa. Deseori pur şi simplu veţi rămâne fără un răspuns clar. Dar din ce am înţeles eu vă pot spune asta: === de aici va urma povestea jocului, deci cine nu vrea spoiler să nu citească ===
Bayonetta e o vrăjitoare din Clanul Vrăjitoarelor Umbra(Umbra Witches), care se zice că sunt Gardieni ai Timpului(adică?? una din chestiile ce nu s-a prea explicat) împreună cu alt clan, cel al Înţelepţilor Lumin(Lumin Sages). Aceste 2 clanuri deţin de asemenea 2 obiecte foarte importante numite Ochiul Lumii(The Eye of the World), şi aici de asemenea nu am înţeles de ce ar fi aşa importante, ce proprietăţi au aceste obiecte, mă rog, sunt importante, le dau crezare dacă mi-o tot repetă în joc, lol. Clanul Vrăjitoarelor Umbra au Ochiul Stâng, ceilalţi au Ochiul Drept. Vrăjitoarele par a fi doar femei, şi practică Artele Magiei Negre, făcând pact cu demonii din infern, iar înţelepţii?? Aţi ghicit, ăia o fac pe sfinţii, ei au puterile luminii şi sunt ocrotiţi de Dumnezeu(care nu e, repet :P) şi toţi îngeraşii săi veseli. Ei bine, totul era super şi frumos, până când într-o bună zi s-a întâmplat imposibilul, un om şi o femeie au făcut sex şi a apărut un copil – Noooooooo!!!!!! Ce e aşa de imposibil vă întrebaţi? Păi ei zic acolo că clanurile nu aveau voie să se amestece între ele, şi na, cineva nu i-a ascultat(ca de obicei) şi s-au lăsat duşi de val, de vântul tinereţii. Aşa a apărut Bayonetta, numele real al căreia e Cereza. Ea a fost privită ca şi o eretică a clanului, şi se zicea că nu i-a fost permis să înveţe artele magiei, deşi nu înţeleg de ce le ştie la perfecţie… O_O mi-a scăpat mie ceva poate… Oricum, acest caz a stârnit sfârşitul lumii, Lumin au declarat război vrăjitoarelor şi împreună cu îngeraşii veseli au stârnit ceea ce noi cunoaştem din istorie ca şi vânătoarea vrăjitoarelor din Evul Mediu. Deşi e interesant de notat cum asemenea fiinţe supranaturale dotate de o mulţime de capacităţi ieşite din comun, au putut pierde sau să fie vânate de nişte oameni simpli cu furca şi bastonul în mână… mă rog, rămâne un mister. Şi mai aiurea e şi faptul că, cu această răscoală, aceeaşi Înţelepţi Lumin au fost eliminaţi, deci, presupun că a fost aşa, mai întâi vrăjitoarele au ucis toţi înţelepţii, apoi îngeraşii veseli au ucis vrăjitoarele, împreună cu oamenii fioroşi cu furca şi bastonul în mână desigur, fără de ei nu se putea.
După banalitatea dualităţii clasice Lumină – Umbră/ Demoni-Îngeri etc, avem desigur şi dimensiunile respective, Infern şi Paradis. Pe lângă astea, mai avem şi Lumea Reală, şi Purgatoriul. Şi ceva ce nu înţelegeam la început era anume referitor la aceste lumi. Vrăjitoarele şi Înţelepţii erau capabili să treacă dintr-o lume în alta liber, de aia în unele faze vezi că Bayonetta face unele simboluri prin care trec nişte pistoale dintr-o lume în alta, sau devine invizibilă pentru cineva intrând în lumea paralelă, sau vedem doar formele unor personaje care ar fi în altă dimensiune, etc. Dar văzând că explicaţiile în acest joc îţi vin printre degete nu prea îţi dai seama de ce se întâmplă astea la început.
Apoi în timpul acelei răscoale candidata la conducerea clanului Umbra era o femeie, Jeanne, care a ales să se lupte anume cu Bayonetta pentru a-şi demonstra capacităţile, însă apoi se descoperă că ele erau prietene, dar Bayonetta deţinea Ochiul Lumii Stâng…. aţi înţeles ceva?? nici eu, însă astea se întâmplă, de ce nu ştiu. Bayonetta a fost oricum închisă şi sigilată într-un sicriu timp de 500 de ani, nu ştiu de ce şi de cine. Şi aşa începe jocul, ea se trezeşte din fundul lacului unde era, şi e fără memorie. Amintirile despre trecutul ei îi vin pe parcursul jocului. Între timp lucrează împreună cu un tip Rodin very Morpheus like (din Matrix) şi vânează tot soiul de îngeri. Deşi ea ar fi personajul bun, e aliată cu forţele întunericului, which is cool, are un pact cu demonii care o impun să bată tot felul de îngeri, which is cool, şi nu-i prea pasă de dumnezeu(care nu e), which is very cool. Cum să nu o adori după asta 😀 Oricum, ceea ce a avut un pic de sens a fost scopul final al celor răi, şi anume, tatăl protagonistei – ultimul membru al clanului Înţelepţilor Lumin numit Balder – a făcut-o intenţionat cu scopul de a o readuce la viaţă pe Jubileus, divinitatea Creaţiei a îngerilor. Şi să unească toate dimensiunile în una singură, deşi nu prea văd ce e aşa de catastrofic în asta… Iar pentru a face asta era nevoie de o fiinţă cu ambele puteri în sânge, adică şi a luminii şi a întunericului(Bayonetta) plus cei 2 Ochi ai Lumii. Şi tot jocul se învârte în jurul acestui scop. Apoi ce m-a enervat a fost de asemenea că tot se zice că Bayonetta e ultima vrăjitoare a clanului şi hop apare şi Jeanne pe acolo, deci WTF!? Comentariu final asupra istoriei – WTF!!? – e greu să dai un sens şi o ordine la ceva ce ordine şi sens nu are.
Jocul (sau Gameplay)
Aici e partea unde Bayonetta străluceşte şi te emoţionează de la început la sfârşit. Acest joc e plin de stil, de idei trăsnite, de idei noi, de perfecţionări a sistemelor de luptă deja existente şi multe alte lucruri. Eu l-aş numi un mix perfect între Devil May Cry(un 60% din stil şi influenţă vine de acolo), God of War(un 20% bun e şi de acolo) şi Ninja Gaiden( un 10%). Acţiunea se desfăşoară cu tastele triunghi(pentru pumni) şi cerc( pentru picioare), astea 2 stau la bază, după cum le apeşi, ai diferite combo de executat şi aici sistemul e foarte simil cu Ninja Gaiden unde totul se bazează pe combo. Apoi avem şi tastul pătrat pentru a împuşca neîntrerupt, şi tasta X pentru a sări. Alt buton foarte important e R2, pentru a evita orice atac, chiar şi în aer. Acesta e unul din cele mai importante de asemenea fiindcă în acest joc avem o chestie foarte interesantă numită Witch Time, practic dacă reuşeşti să eviţi un atac în ultimul moment, timpul se încetineşte pe câteva secunde permiţându-ţi să-i faci praf pe toţi îngeraşii veseli până-ţi sângerează degetele 😀 Această abilitate aduce ceva nou dar şi foarte tactic jocului, şi devine ca un drog cu timpul, vrei tot mai des şi mai des să o faci, primeşti o oarecare satisfacţie să ştii că ai avut reflexele necesare pentru a evita un atac în ultimul moment şi apoi să ştergi pe jos cu toţi purtătorii de lumină din jur XD.
Ce joc de acţiune e fără arme, arme şi iar arme de ales şi folosit pentru a masacra populaţia. Ei bine în acesta ai destule arme, unele destul de particulare şi haioase şi de asemenea ai şi un sistem original pentru a le folosi. Practic sunt arme specifice doar mâinilor, sau doar picioarelor, sau ambelor membre. Bayonetta poate să-şi pună pistoale, shotgun-uri şi chiar nişte bazooka la picioare, nu doar la mâini, şi să împuşte în consecinţă din 4 direcţii XD. Avem de asemenea o Katana, doar pentru mâini, un bici din şarpe doar pentru mâini, o pereche de ghiare de foc sau electricitate pentru toate membrele, pe care dacă le ţii apesate când ataci provoacă lovituri cu explozii XD şi nişte patine doar pentru picioare cu care te mişti mai rapid lăsând mereu o urmă de gheaţă şi îngheţând duşamnii de asemenea. După cum îţi aplici armele poţi face diferite combo, şi combinaţiile sunt destule, e jocul de acţiune cu cea mai mare gamă de atacuri şi combo din toate cred. Arme mai sunt însă, unele secrete gen o sabie lazer Jedi Style, pistoale laser, nunchaku ce împuşcă de asemenea şi nişte inele care-ţi permit să foloseşti toate armele îngerilor. Da, în acest joc când baţi îngerii ei îşi lasă arma jos şi tu o poţi folosi un anumit timp, şi au destule tipuri de arme, deşi nu sunt la fel de bune ca cele de bază desigur.
Bayonetta e un personaj sexy deja când o vezi, forme exagerate(cel mai mare fund din istoria videojocurilor cred XD), clasicul look de secretară porno, şi văzând că nu era destul pentru domnul Kamiya, a decis să o mai dezbrace de asemenea, însă nu credeţi că o face de dragul dezbrăcatului… Costumul Bayonettei e făcut din părul ei propriu. Ea îşi foloseşte părul pentru a invoca creaturile infernului, şi când o face rămâne parţial dezbrăcată căci acel păr dă formă demonului ce îl foloseşte. În jocul normal, putem invoca astfel la sfârşit de combo de obicei, picioare şi pumni giganţi care zdrobesc totul din cale(şi o dezbracă pe mândră). Iar la luptele cu „boşii” apar ca şi în God of War anumite taste de apesat pentru a invoca demonul final care ucide acel boss în diferite moduri violente. Însă nu se termină aici cu capacităţile de luptă ale domnişoarei. Avem un indicator al magiei, care se încarcă cât lupţi şi se descarcă când eşti rănit, dacă îl încarci până la un nivel anume poţi executa torturările adversarilor. Bayonetta pentru orice inamic invochează un instrument medieval de tortură de exemplu o ghilotină unde-ţi bagă capul dar înainte să ţi-l ia te pălmuieşte bine la fund, sau învocă un sicriu special gen The Iron Maiden, dacă-l cunoaşteţi, nu ştiu dacă are un nume în română, e un sicriu pus în verticală cu forma unei păpuşi gen Matrioska rusească, şi capacul e plin de ţepi. Bayonetta trimite cu un şut frumos îngeraşii veseli în acel sicriu şi îl închide…îngeraşii veseli devenind doar sânge şi carne 😀 Sunt diferite tipuri oricum de tortură şi toate sunt destul de haioase XD. Atacurile ei însă nu se bazează doar pe arme, unele pot fi chiar cumpărate de la Rodin. Acesta având un fel de bar pentru toate fiinţele paranormale The Gates of Hell, unde face contrabandă de arme şi obiecte speciale. Acolo poţi cumpăra unele arme, unele atacuri, ca de exemplu abilitatea de a face breakdance împuşcând în toate părţile sau alta ce o face să între în altă dimensiune şi apoi să apară din nou de sus cu un picior drept pe nasul duşmanului 😀 şi multe altele. Apoi mai poţi cumpăra diferite obiecte, extra, talismane etc. Valuta folosită sunt halourile îngerilor, adică cerculeţele luminoase ce au în cap. Când îi ucizi ei le lasă pe jos. Ultimul aspect de luptă este metamorfoza vrăjitoarei. Ea se poate transforma în unele animale, în panteră, putând astfel să fugă extrem de rapid şi să sară mult mai departe, când fuge lasă o urmă de flori ce cresc, foarte frumos şi poetic :D, apoi în pasăre, nu ştiu care, cu aia zboară în anumite locuri mai greu de ajuns şi poate invoca un fel de cuţite, ca şi Vergil din Devil May Cry 3, şi apoi când eviţi un atac imediat ce ai fost lovit, se transformă în lilieci pentru a reduce daunele atacului. Chestia cea mai tare după toate astea e libertatea acţiunii, Kamiya cred că a creat cel mai rapid, haotic, liber dar şi tehnic sistem de luptă din toate. Orice atac din joc se leagă uşor unul de celălalt, orice acţiune poate fi anulată, nu e ca în celelalte unde când începi o combo e greoi să o întrerupi, până îşi revine poate să ia bătaie. Apoi nivelurile de joc sunt foarte originale şi dinamice, încă nu am văzut aşa lupte dinamice şi nebune ca în acesta, m-am luptat cu îngeri pe turnuri şi bucăţi imense de clădiri în cădere liberă, m-am luptat pe rachete în zbor, m-am luptat făcând surf în mijlocul mării, sau pe ruinele în zbor din mijlocul unui uragan. A fost şi un capitol unde te lupţi doar pe o moto şi mergi la viteză maximă pe autostradă făcând chestii absurde şi oprindu-te pe unele maşini şi camioane gen Matrix şi luptându-te cu cine nimereşte. Şi să nu uităm lupta finală în spaţiu, cu îngeroaica Xd, pe care o termini aruncând-o spre Soare, şi trebuie să o ghidezi printre planete să nu le distrugă XD. După cum am zis în acest joc vei face o mulţime de chestii absurde, nebune, impresionante şi tari 😀
Apoi Bayonetta, e prea tare, deşi pare o târfă de prima categorie la început, nu e chiar aşa, îşi foloseşte inteligent frumuseţea pentru a provoca duşmanii şi îşi bate joc de ei în orice moment. Mi-a plăcut apoi când a zis unui boss ceva de genu „I feel like a fucking celebrity in this town” lol, sau când cu degetul mediu pune în mişcare o motocicletă XD. Faze din astea cool şi haioase sunt destule. Iar când jocul se termină ea îţi face cadou un dans haios XD.
Din punct de vedere al longevităţii, jocul e foarte bun şi durează destul, practic e imposibil să obţii totul din acest joc doar dacă-l termini odată. Are de asemenea şi diferite modalităţi pentru toate gusturile, Novice(cea mai uşoară cu combo automate) Easy(uşoară) Normal, Hard, şi Infinite Climax(cea mai grea). Eu am jucat normal doar şi am început acum şi Hard. Deşi după ce termini prima oară jocul şi deja eşti obişnuit cu toate acţiunile şi tehnicile de luptă îţi pare cu totul altceva, e mult mai distractiv decât la început.
Realizarea Tehnică
Acest joc este pentru 2 console, Xbox360 şi PS3. Platforma de baza fost Xbox360(din păcate pentru mine), iar versiunea PS3, pe care eu o am, a fost un porting doar, făcut de Sega. Şi a fost un porting de rahat din câte am înţeles. Din ce am citit pe net versiunea Xbox360 merge mult mai rapid, mai fluid, grafica e mai colorată, mai detaliată, şi nu se încarcă mereu la orice pas când găseşti ceva, când intri în meniu, când vrei să salvezi cum se întâmplă cu versiunea PS3. De aia şi a luat note foarte mari cu un 40 de la Famitsu în frunte pentru versiunea Xbox360. Versiunea PS3 a fost făcută de pomană în comparaţie, să scoată şi ei un ban în plus din ceilalţi ce au şi PS3. Şi e ceva foarte trist când te gândeşti că consola cu capacităţile hardware cele mai mari are versiunea cea mai proastă a jocului, era normal de exemplu să te aştepţi ca jocurile Xbox să fie mai bune la grafică decât cele de pe PS2 căci avea un hardware mai puternic, era să fie ridicol contrariul aşa cum e ridicol acum. Programatori puturoşi mai pe scurt. Cu asta nu vreau să zic că jocul PS3 nu merită jucat, merită şi încă cum, însă toţi cei care au şi un Xbox360 sau doar Xbox360, ar trebui să ia versiunea aia a jocului dacă vor o experienţă încă şi mai bună. Din ce am jucat eu oricum, ceea ce am observat şi m-a deranjat mai tare a fost doar faza cu încărcările la orice chestie cam excesive, mai ales la salvări, şi la ultimul nivel nu ştiu de ce se încetinea totul la o anumită fază extrem de mult, în rest însă nu am observat nimic straniu. Şi neavând la mână cealaltă versiune nu pot zice că ce am jucat a fost aiurea, dimpotrivă 😀
Vorbind despre grafică, e destul de ok, sigur nu e cea mai bună din ce am văzut eu, Uncharted, MGS4 şi Killzone 2 sunt cu mult peste, dar e bine aşa, nu mă deranjează şi o grafică mai simplă dacă e făcută bine şi cu stil. Şi după cum am zis de multe ori acest joc e plin de stil, latul artistic al jocului e foarte dezvoltat, îmi place paradisul, oraşele dar mai ales scenele dinamice sunt cele mai bune, şi luptele pe orice suprafaţă, căci pe lună plină, Bayonetta poate merge şi în verticală, pe pereţi cum s-ar zice deci orice parte a unei încăperi poate deveni terenul de luptă. Mi-a plăcut când am luptat pe un zgârâie-nori în verticală, foarte tare nivelul. Personajele sunt realizate destul de bine, mai ales cele principale. Avem apoi 2 tipuri de scene, cele CG, adică animate foarte frumoase şi cele făcute parcă pe o bandă rulantă de film, care povestesc unele lucruri, cu imagini statice şi vocile personajelor. Se pare că sau din grabă sau din neputinţă nu au realizat totul în CG. Duşmanii sunt îngeraşii veseli după cum am zis, sunt destul de stranii însă, căci par mai mult nişte monştri decât îngeri, sunt împărţiţi în diferite categorii şi cercuri după ierarhiile din Paradis. „Boşii” sunt şi mai scârboşi ca forme, dar realizaţi oricum bine. Apoi nu sunt mare expert să intru în alte detalii referitor la grafică însă ce a fost mai important am zis cred.
Muzica
Acest joc e de acţiune şi de obicei ar merge ceva energizant gen hard rock sau electronic, dar la Bayonetta au ales ceva mai original, un mix de pop japonez cu sunete jazz melodice, destul de potrivite protagonistei. Şi o reinterpretare a cântecului Fly Me To The Moon. Deşi eu sunt fan al muzicei hard rock gen Devil May Cry, sau a celei epice gen God of War, m-am obişnuit destul şi cu asta şi e chiar bună, potrivită cu personajul şi povestea.
Comentariu final
Bayonetta e un joc de acţiune de tipul hack and slash în a treia persoană, rudă bună cu Devil May Cray, Ninja Gaiden şi God of War cu care are multe în comun. Dar le bate pe toate în acelaşi timp când vine vorba de sistemul de luptă, e primul joc next-gen de acţiune pentru mine, foarte frumos, artistic, cu stil, cu o varietate incredibilă de acţiuni, atacuri, arme, magii, niveluri, modalităţi de joc şi extra şi tot aşa mai departe. E un joc care pur şi simplu are multe de oferit şi valorează toţi banii care-i costă în comparaţie cu multe alte jocuri care le joci odată şi le laşi baltă. Nota mea finală e un 9, i-aş fi dat 9.5 sau chiar 10 dacă nu erau problemele tehnice cu versiunea PS3, când ştiu că se putea mult mai bine de făcut totul, sper să se revanşeze cu un posibil Bayonetta 2.
Sorry Dante, Kratos şi Ryu, dar Bayonetta şterge podeaua cu voi. Avem o nouă regină a jocurilor de acţiune. Yeah!
P.S. Am citit şi corectat unele greşeli de ortografie/exprimare ce am făcut, sper să nu mai fie altele 🙂
Turneul Pumnului de Fier poate începe din nou, şi de această dată cu persoane reale, pe marele ecran. Vorbesc despre Tekken, dacă încă nu v-aţi dat seama, deşi din titlu ar fi evident. E o serie istorică de jocuri de luptă ce a debutat pe Playstation în anul 1994, şi de atunci a devenit foarte populară în lumea întreagă, eclipsând vechile glorii ca Street Fighter şi Mortal Kombat ce erau la putere pe atunci. Ei bine, film cu Street Fighter (cu mister VanDamme şi domnişoara Kylie Minogue) am avut, şi a fost un mare flop, deşi eu fiind copilaş pe atunci la lansarea sa, îl adoram XD, apoi film cu Mortal Kombat la fel am avut, şi pentru mine a fost chiar reuşit primul, unul din cele mai reuşite filme bazate pe videojocuri, al doilea însă a fost un rahat total. Am avut de asemenea şi film bazat pe altă serie de jocuri de luptă, adică Dead or Alive, deşi şi ăla a fost un răhăţel presărat cu puicuţe ce luptă în noroi, fanservice, n-ai ce-i face. Iată că a venit timpul şi pentru un film cu Tekken, seria mea preferată de fighting. Am jucat toate capitolele şi le am pe toate practic în afară de Tekken 4 şi Tekken Tag(ce nu se prea socoate :P). Cele mai bune au fost Tekken 3 pentru PS1 şi Tekken 5 pentru Ps2, am şi Tekken 6 pentru Ps3 dar nu prea îmi place, îl am doar pentru personajele şi grafica nouă în rest e cam slăbuţ, putea fi făcut mai bine dar asta e. Oricum din toate seriile cred că e cel mai cool, are cele mai tari personaje, cu stil şi personalitate. Deci abia aştept să văd acest film, deşi mari speranţe sigur nu am, căci se ştie filmele bazate pe videojocuri au mare tendinţă să devină un Epic Fail instantaneu şi pentru critică şi pentru fani, însă dacă vor ajunge cel puţin la nivelul primului Mortal Kombat eu voi fi mulţumit. Trailerul pare ok, deşi au făcut o mare tâmpenie. Actorul lui Raven trebuia să fie Wesley Snipes( ce l-a interpretat pe Blade în seria de filme cu acelaşi nume) erau perfecţi, la fel şi Lei trebuie să fie Jackie Chan XD şi Law trebuie să fie Bruce Lee!!!!!! Ups, ăsta e mort, asta e 😛
Oricum, vă las să vedeţi primul trailer al filmului ce abia a ieşit pe net se pare. Însă încă nu ştiu o dată de lansare exactă a filmului.
Nu-ţi place nu te uita 