Gramatică din nou

Da, vreau să scriu din nou despre asta. Am găsit un blog interesant şi cred folositor pentru cine doreşte să ştie mai multe despre limba română, cum se scrie corect şi nu numai. Diacritica este blogul şi voi da link spre anumite articole care le dedic în special traducătorilor de pe Shinobi (sperând să elimine pe viitor orice greşeli încă le mai scapă) dar şi tuturor celorlalţi desigur care insistă şi o dau în bară cu acelaşi scris tâmpit ce nu suport, fie el pe mess, fie el pe forumuri/site-uri etc. O să postez doar anumite greşeli ce mă sâcâie mai mult:

„A fi sau a nu fii” – O greşeală deja clasică, care continuă să mă depăşească şi mă tot gândesc dacă românii au probleme cu auzul în masă şi nu aud pronunţarea a 1 sau 2 de i în anumite cuvinte, sau pur şi simplu nu le vorbesc şi nu le pronunţă corect de la bun început? Citiţi acolo bine explicaţiile în toate cazurile, dar o să fac şi eu aici o mică recapitulare a formelor corecte a verbului a fi, şi a celor asemănătoare cu aceleaşi tipuri de erori.

A fi, a şti, a muri, a gândi, a citi, a lovi, a cântări etc. În română există doar 4 grupe de verbe cu terminaţiile -a, -ea, -i, -î deci e imposibil să avem 2 de i la infinitivul verbelor cu i.

Să ştii, să fii, să scrii, etc la conjunctiv persoana a doua singular aceste verbe au MEREU 2 de i (nu să şti sau să fi!!!!)

Aş fi, voi fi, aş fi fost, Aş şti, voi şti, etc la condiţional-optativ, trecut şi prezent şi la viitor iarăşi avem doar un i căci se ia un auxiliar plus infinitivul verbului!!!!

Fii! – la imperativ e cu 2 de i iar negarea e invers NU FI! deci „nu fi prost mă!!!”

Fii se mai scrie cu 2 de i însă când nu e referă la verbul a fi ci la substantivul FIU, adică un FIU doi FII.

Această problemă există şi la articularea formelor la plural ale substantivelor.

De exemplu om -> oameni -> oamenii !! sau pervers -> perverşi -> perverşii !!! „Perverşii de pe Târgu-Ocna sunt nişte golani!” 😛 deci când vă adresaţi la ceva ce deja ştiţi cine şi ce e, o faceţi în mod direct şi nu vorbiţi la general doar, articulaţi, nu vorbim despre nişte perverşi oarecare, ci despre PERVERŞII de pe Târgu-Ocna!!! (cred că deja e cam expirată gluma asta, dar na, poate aşa cineva râzând bagă la cap mai bine :P)

Apoi sunt şi substantive cu 2 de i fără să fie articulate ca copil -> copii -> copiii !!! Copiii în ziua de azi scriu prost de tot!! (Şi nu doar ei din păcate 😦 )

La fel mai e şi propriu -> proprii – >propriii !!!

Mai e şi cuvântul CONŞTIINŢĂ şi CUNOŞTINŢĂ care majoritatea iar le greşesc şi bagă invers 1 i în primul şi 2 în al doilea.

„Cratimă, amară patimă” – Aici cazuri sunt foarte multe, pot spune doar că cratimele se pun doar când se leagă 2 cuvinte de tip morfologic diferit, adică un verb şi un pronume, o prepoziţie şi un substantiv, sau pronume etc. Deci mereu să vă gândiţi la forma originală de unde vine expresia cu sau fără cratimă, are 2 cuvinte diferite la bază sau nu??

Exemplu: V-aş fi recunoscător – vine de la „vă aş fi” sau „A-ţi verifica singur greşelile” vine de la „a îţi” în timp ce  în „Aţi fost proşti”  se scrie unit fiindcă acolo e forma auxiliarului din Perfectul Compus care e doar un cuvânt.

Mulţi scriu „Ve-ţi fi” De unde naiba o luaţi? Veţi e auxiliarul viitorului, e un singur cuvânt, de ce băgaţi cratimă acolo unde nu trebuie? Oricum citiţi bine acolo pe blog că-s mai mult exemple cu cratimele.

Altă chestie deranjantă sunt cuvintele cu 2 de e sau cu 1 gen: Acea, Aceea.

De obicei, când punem substantivul indicat înainte, avem mereu „Fata aceea, masa aceea, perversa aceea” etc iar când inversăm şi le punem la urmă avem „Acea fată, acea mamă, acea perversă” Destul de simplu.

Cam atât, sper să fie de folos tuturor, mie inclusiv, că am şi eu ca orice muritor de rând scăpările mele.

Gramatică de sărbători

Astăzi Shinobi are 2 ani de la înfiinţare… şi ca de obicei am vrut să aduc ceva nou cu această ocazie fanilor noştri, şi mulţumită lui Sino am adus nişte capitole manga din volumul Wanted al lui Eiichiro Oda. Şi a trebuit să verific o bucată bună din zi acele capitole… pentru ca să găsesc din nou aceleaşi greşeli, acelaşi virus infect pe care nu-l mai suport. Asta nu are de a face anume cu Sino, el e doar unul din persoanele la care acum o să mă refer. De când am intrat în această lume a fanilor manga/anime din romania, a trebuit sa fac contact şi cu aşa zişii „români” desigur, căci pentru ei în cele din urmă fac ceea ce fac. Faptul mai particular e că, fiind dintr-o ţară apropiată dar din motive istorico-politice diversă de Romania, şi anume Republica Moldova, am învăţat gramatica limbii române aşa cum se predă acolo. Şi diferenţe am observat că sunt, şi nu puţine. Cele mai evidente sunt folosirea diacriticelor de exemplu. În RM se scrie peste tot cu î, cu excepţia cuvântului „român” şi a tuturor celor derivate. Deci noi scriem acolo gînd, mînă, cîine, etc şi nu gând, mână, câine ca în România. De asemenea mai este şi o diferenţă importantă la conjugarea verbului a fi la prezent persoana întâi. Noi scriem „sînt”/”sîntem” şi nu „sunt”/”suntem” ca în România. Şi desigur mai sunt alte diferenţe de care nici eu nu pot fi la curent văzând câte schimbări fac lingviştii din Romania, gen că acum se scrie „nicio” în loc de „nici o” (ce tâmpenie) şi chestii din astea. Referitor la asta ce vreau să zic, cine credeţi că e de vină dacă zicem un moldovean şi un român se acuza că scriu greşit?? Doar sistemul lor de învăţământ şi nimeni altul, un român nu poate pretinde de la un moldovean că gramatica sa e mai bună sau superioară şi viceversa, sunt toate nişte alegeri, nimic nu e exact, nu se tratează aici de 2+2 ci de o materie care mereu va fi în schimbare şi e foarte greu să fii mereu la curent cu toate regulile gramaticale, mai ales dacă fiecare ţară şi le face pe ale ei când i se scoală. Zic asta şi pentru că chiar eu am fost acuzat de analfabetism când am început să traduc manga de „amicii” mei din Sannins(se ştiu ei care :P) pentru nişte greşeli de scriere care pe de o parte nu aveau nimic de a face cu cunoştinţele mele, ci cu faptul cum am învăţat eu acele cunoştinţe. Pe atunci mai era şi problema că fiind de mult timp în străinătate, îmi venea natural să mă încurc cu o limbă care e extrem de asemănătoare cu româna(italiana) şi aici fără să vrei încurci unele cuvinte care fiind extrem de similare îţi par că sunt egale în ambele limbi. De exemplu eu mereu am crezut că în română se zice „livel” şi nu „nivel” şi că „nivel” înseamnă altceva, şi ar mai fi exemple. Aici e o problemă de adaptare. Trebuie pur şi simplu să te adaptezi limbii necesare şi să verifici mereu ceea ce scrii. Sfântul Dex mă ajută destul de bine pentru asta, căci cred că am corectat destul de rapid greşelile ce îniţial îmi mai scăpau, deşi foarte probabil şi acum îmi mai scapă ceva, asta e, nu o fac intenţionat niciodată, şi-i înţeleg şi pe ceilalţi care ca şi mine nu fac greşeli intenţionate sau din obişuinţă. Acum ajung la adevărata problemă însă, care am întâlnit-o cred la 95% din toţi românii pe care EU personal i-am contactat pe messenger, skype, şi pe care în general i-am cunoscut pe internet prin intermediul scrisului. Am observat la majoritatea una şi aceeaşi problemă de scriere, şi la toţi se repetă insistent de parcă aşa şi au învăţat să scrie la şcoală, e ceva ce pur şi simplu mă depăşeşte şi mă enervează la culme. Acum exclud cocălarii, maneliştii, piţipoancele şi toţi deştepţii ăştia care-s o cauză pierdută din start, nu mă obosesc cu ei, mă adresez tuturor celorlalţi români care-s mai de treabă, de ce e aşa de greu să scrii corect în română anumite verbe la anumite timpuri??. De ce mereu la conjunctiv toţi scriu „să şti, să fi, să scri etc” în loc de „să ştii, să fii, să scrii”?? De ce toţi scriu mereu la condiţional-optativ la unele verbe 2 i în loc de unul, adică „aş fii, aş ştii, aş scrii, aş murii, aş lovii” în loc de „aş scri, aş fi etc”?? De ce găsesc aceeaşi problemă la viitor?  Adică „voi fii” în loc de „voi fi” etc. Să ne gândim logic. Dacă unul din lene, ar scrie mereu mai puţine litere, pot înţelege de ce peste tot ar fi doar un i şi nu doi, ÎNSĂ NU!!!!!!!!!! Trebuie să fie special 2 de i unde trebuie doar UNUL! şi UN i unde trebuie DOI, de parcă şi-ar bate joc de cum se scrie limba română, sincer. Băieţi, româna e o limbă aiurea să zicem, e puţin flexibilă şi toate cele, dar avem un mare avantaj faţă de celelalte când vine vorba de scrierea sa, şi anume că orice sunet pronunţat se scrie, şi se pronunţă exact cum îl avem în alfabet nu în 10 feluri diferite în baza cuvântului unde se găseşte. Acum vă întreb, voi când vorbiţi, pronunţaţi chiar 2 de i la formele greşite „va fii, aş fii” etc? Sau pronunţaţi doar unul aşa cum şi se scrie corect? La fel, pronunţaţi doar un i la formele greşite „să şti, să fi” sau pronunţaţi 2 de i?? Eu mereu pronunţ dar şi aud clar anume sunetele ce ar trebui să scriu, deci de ce tot analfabetismul ăsta forţat şi fără sens? Apoi ar mai fi desigur şi alte cazuri, şi în alte cuvinte unde este i se obişnuieşte să se bage în plus, mai ales când vine vorba de ceva acorduri, am văzut scris „vitorul” în loc de „viitorul”, sau „cunoştiinţele” în loc de „cunoştinţele”, sau „propri” în loc de „proprii” sau chiar „propriii” adică când se articulează şi tot aşa. Mai văd şi tâmpenii gen „erea, eream, etc” în loc de „era, eram” sau „ashea” în loc de „aşa” însă aici deja întrăm în domeniul mesengerismelor şi a cocalarismelor pe care bineînţeles nu le accept şi nu fac parte din greşelile mai ordinare ca cele de mai sus. Şi ar mai fi şi categoria cratimelor pierdute, sau puse la nimereală. Foarte mulţi scriu „dute” unit şi nu „du-te” sau scriu „v-a fi”, „a-ţi şti”, şi tot aşa mai departe. Dar culmea a fost odată cu o persoană, nu mai ţin minte cine, care mi-a „corectat” o verificare de-a mea, scriind forma greşită gen „să şti” sau ceva simil în loc de cea corectă pe care o pusesem eu O_O. Adică infecţia asta ajunge la aşa nivel încât acest tip de greşeli se iau ca şi CORECTE iar ce e corect deja devine greşit  O_O Îmi venea să-i tai capul şi să-l fac în  bucăţi atomice 🙂 Îmi dau seama că în ziua de azi messengerul este şcoala de gramatică şi cel care impune regulile, nu profesorii de limbă română. Mă întreb cum naiba toţi dau testele la şcoală la limba română dacă scriu cu atâtea greşeli pe internet? E un mister pentru mine. Îi rog pe toţi cei care se simt luaţi în seamă de acest post, SCRIEŢI CORECT VĂ ROG şi nu v-o zic cu răutate. E ceva ce e un bine nu doar pentru voi, dar şi pentru toţi ceilalţi cu care faceţi contact. Căci prostia se învaţă şi se răspândeşte uşor, dacă scrieţi aiurea, daţi un exemplu aiurea. Dacă toţi ar scrie corect aşa cum învaţă, nu ar mai fi niciun fel de greşeli decât cele de ortografie făcute din neatenţie pe care toţi le putem face. Sper că cei care vor citi acest post să asculte acest sfat al meu 🙂