Gramatică din nou

Da, vreau să scriu din nou despre asta. Am găsit un blog interesant şi cred folositor pentru cine doreşte să ştie mai multe despre limba română, cum se scrie corect şi nu numai. Diacritica este blogul şi voi da link spre anumite articole care le dedic în special traducătorilor de pe Shinobi (sperând să elimine pe viitor orice greşeli încă le mai scapă) dar şi tuturor celorlalţi desigur care insistă şi o dau în bară cu acelaşi scris tâmpit ce nu suport, fie el pe mess, fie el pe forumuri/site-uri etc. O să postez doar anumite greşeli ce mă sâcâie mai mult:

„A fi sau a nu fii” – O greşeală deja clasică, care continuă să mă depăşească şi mă tot gândesc dacă românii au probleme cu auzul în masă şi nu aud pronunţarea a 1 sau 2 de i în anumite cuvinte, sau pur şi simplu nu le vorbesc şi nu le pronunţă corect de la bun început? Citiţi acolo bine explicaţiile în toate cazurile, dar o să fac şi eu aici o mică recapitulare a formelor corecte a verbului a fi, şi a celor asemănătoare cu aceleaşi tipuri de erori.

A fi, a şti, a muri, a gândi, a citi, a lovi, a cântări etc. În română există doar 4 grupe de verbe cu terminaţiile -a, -ea, -i, -î deci e imposibil să avem 2 de i la infinitivul verbelor cu i.

Să ştii, să fii, să scrii, etc la conjunctiv persoana a doua singular aceste verbe au MEREU 2 de i (nu să şti sau să fi!!!!)

Aş fi, voi fi, aş fi fost, Aş şti, voi şti, etc la condiţional-optativ, trecut şi prezent şi la viitor iarăşi avem doar un i căci se ia un auxiliar plus infinitivul verbului!!!!

Fii! – la imperativ e cu 2 de i iar negarea e invers NU FI! deci „nu fi prost mă!!!”

Fii se mai scrie cu 2 de i însă când nu e referă la verbul a fi ci la substantivul FIU, adică un FIU doi FII.

Această problemă există şi la articularea formelor la plural ale substantivelor.

De exemplu om -> oameni -> oamenii !! sau pervers -> perverşi -> perverşii !!! „Perverşii de pe Târgu-Ocna sunt nişte golani!”😛 deci când vă adresaţi la ceva ce deja ştiţi cine şi ce e, o faceţi în mod direct şi nu vorbiţi la general doar, articulaţi, nu vorbim despre nişte perverşi oarecare, ci despre PERVERŞII de pe Târgu-Ocna!!! (cred că deja e cam expirată gluma asta, dar na, poate aşa cineva râzând bagă la cap mai bine :P)

Apoi sunt şi substantive cu 2 de i fără să fie articulate ca copil -> copii -> copiii !!! Copiii în ziua de azi scriu prost de tot!! (Şi nu doar ei din păcate😦 )

La fel mai e şi propriu -> proprii – >propriii !!!

Mai e şi cuvântul CONŞTIINŢĂ şi CUNOŞTINŢĂ care majoritatea iar le greşesc şi bagă invers 1 i în primul şi 2 în al doilea.

„Cratimă, amară patimă” – Aici cazuri sunt foarte multe, pot spune doar că cratimele se pun doar când se leagă 2 cuvinte de tip morfologic diferit, adică un verb şi un pronume, o prepoziţie şi un substantiv, sau pronume etc. Deci mereu să vă gândiţi la forma originală de unde vine expresia cu sau fără cratimă, are 2 cuvinte diferite la bază sau nu??

Exemplu: V-aş fi recunoscător – vine de la „vă aş fi” sau „A-ţi verifica singur greşelile” vine de la „a îţi” în timp ce  în „Aţi fost proşti”  se scrie unit fiindcă acolo e forma auxiliarului din Perfectul Compus care e doar un cuvânt.

Mulţi scriu „Ve-ţi fi” De unde naiba o luaţi? Veţi e auxiliarul viitorului, e un singur cuvânt, de ce băgaţi cratimă acolo unde nu trebuie? Oricum citiţi bine acolo pe blog că-s mai mult exemple cu cratimele.

Altă chestie deranjantă sunt cuvintele cu 2 de e sau cu 1 gen: Acea, Aceea.

De obicei, când punem substantivul indicat înainte, avem mereu „Fata aceea, masa aceea, perversa aceea” etc iar când inversăm şi le punem la urmă avem „Acea fată, acea mamă, acea perversă” Destul de simplu.

Cam atât, sper să fie de folos tuturor, mie inclusiv, că am şi eu ca orice muritor de rând scăpările mele.

2 Răspunsuri to “Gramatică din nou”

  1. Mulţumesc de pomenire.🙂

    Cu o observaţie: există totuşi 4 verbe care se termină în -ii: a înmii, a prii, a se sfii, a pustii. Am scris câte ceva despre, aici:
    http://diacritica.wordpress.com/2009/07/21/inmiesc-inmiii/
    http://diacritica.wordpress.com/2009/06/14/i-sau-ii-despre-verbele-care-se-termina-in-i/
    http://diacritica.wordpress.com/2009/10/03/i-ii-sau-iii-perfectul-simplu/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: