Limba noastră cea Ruskaia 2

Şi anul acesta, din păcate, am fost acasă şi am întâmpinat aceleaşi probleme de anul trecut, chiar mai grave aş putea spune. De data asta, am stat mai mult pe la Chişinău, şi am avut ocazia să observ mai multe cazuri neplăcute referitor la vorbitorii de limbă rusă din Moldova.

Primul caz: Am fost cu verişoara şi prietenii ei la o terasă, la Sun City. Intrăm, locul frumos, aranjat, dar, toţi chelnerii ne salutau în limba rusă… ei hai fie… ne aşezăm, iau meniul şi văd ce au pe acolo. Ordinez o Bloody Mary, în limba română desigur, la care chelnerul îmi vine cu clasicul „izvinite ia ne panimaiu”… De data asta nu am tăcut. Am zis, tot în română, „cum aşa nu înţelegi? oare nu e asta limba de stat în moldova?” La care el a început să se vaiete cu o faţă din aia, nevinovată, că el a învăţat la şcoală rusă, că nu ştie bine româna, şi între timp trecuse deja la română, deşi cu unele probleme. Păi stai un pic, mă iei de fraier? Mai întâi te faci prost că nu ştii, şi apoi după ce îţi dau peste nas, începi s-o ştii?

Şi apoi, oricare ar fi motivul pentru care „nu o ştie” cum naiba vrei să înveţi o limbă dacă nu te aplici? Dacă nu vrei s-o foloseşti deloc? Trecem mai departe. Tot acolo, m-a deranjat mult o altă chestie.

În grup, era şi un italian. Unul din chelneri, cred că a fost şi el prin italia şi ştia limba, şi când a auzit că eu vorbeam cu el italiana, hai să se arate deştept, a început să răspundă acelui domn, în italiană… la care eu din nou WTF!!! Adică, în Moldova, e normal să răspunzi clienţilor în italiană, şi în rusă, numai nu în română? Bătaie de joc!!

Al doilea caz: Merg la un restaurant… de 2 bani din Anenii Noi, să mănânc ceva cât aşteptam să-mi fac nişte acte. Intru, văd bucatele „alese” dar nu prea înţelegeam ce au acolo, şi am întrebat, ce este aia şi aia… la care servitoarea aia îmi râde în faţă şi cu o voce nevinovată în rusă îmi zice că nu înţelege ce zic. Eu la fel îi răspund că nu îi pot vorbi în rusă(să văd ce reacţie o să aibă) şi ea a strâns din umeri şi a rămas mută… poţi muri de foame, e problema mea că nu vorbesc limba lor se vede, nu a lor că nu ştiu limba de stat şi nu pot deservi lumea…

Al treilea caz: M-am dus la Chişinău la un spital, să-mi vizitez un prieten operat. Intru şi întreb unde se află de prima soră medicală ce văd, era într-o cămăruţă mică cu altele 2, luau masa. Se uită la mine holbat, se întoarce la celelalte două şi le zice în rusă „da şto on gavarit? otvetite emu a to ia ne panimaiu” = „ce tot zice acolo? răspundeţi-i că eu nu înţeleg”…

Al patrulea caz: Cel mai turbat, să zicem aşa. Intru într-un mic magazin alimentar, Doream o apă de 2 litri să-mi iau, dar nu vedeam vânzătoarea. Văd o femeie aplecată pe jos, o întreb dacă e vânzătoarea, şi tace. Apoi se ridică şi serveşte o altă persoană, deci ea este, şi îi cer apa. Ea „şto?” = „ce?” eu repet, vreau o apă plată de 2 litri. Şi ea enervată îmi răspunde cu ton ridicat „tî şto ni vidiş şto ia ne gavariu pa maldavski” = „tu ce nu vezi că eu nu vorbesc moldoveneasca”… Atâta mi-a trebuit, i-am răspuns şi eu clar şi tare că ar trebui s-o ştie. La care ea „vâhadi von esli tibe ne ndraviţa” = „ieşi afară dacă nu-ţi place!” ……….O_o CPM!? I-am zis cu toată sinceritatea că e o needucată, că ar trebui să ştie limba de stat şi să răspundă clienţilor în acea limbă dacă aşa li se adresează, şi că nici n-ar trebui să fie vânzătoare dacă e atât de limitată (şi proastă aş adăuga) Fierbeam în mine, cum naiba să ai aşa obraz gros?

Ce e trist de asemenea, e faptul că unii din moldova chiar îi susţin pe aşa oameni. Şi încurcă condamnarea acestor comportări cu rasismul sau xenofobia. Dar nu e deloc rasism ceea ce vreau să transmit. Nu există cred încă nimeni care să-mi fi argumentat şi justificat în mod suficient încăpăţânarea unor vorbitori de rusă de a nu vorbi limba română chiar şi atunci când deţin o funcţie publică, sau au de a face oricum cu lumea, şi din câte ştiu eu un 70% în Moldova vorbeşte româna, nu rusa, deci e majoritatea, deci de ce naiba trebuie mereu să trecem noi la limba lor, şi nu viceversa? E o întrebare, la care încă nimeni nu mi-a dat un răspuns acceptabil. Ruşine lor, ce pot să zic, apoi să nu se mire dacă din asemenea cazuri, se nasc şi gândiri rasiste, sau conflicte lingvistice şi naţionale la cei care extremizează şi folosesc toate aceste cazuri ca şi pretext.