X-men: First Class – recenzia mea

Am fost să văd săptămâna asta filmul X-men: First Class. Am fost de mic un fan al seriei X-men şi e una din puţinele serii ce am văzut mereu la cinema, deci nu puteam să nu-l vizionez şi pe acesta de asemenea. Filmul e un prequel pentru trilogia originală X-men, adică un film care povesteşte evenimente poziţionate cronologic înainte de cele din trilogie, şi anume originile grupului X-men dar şi a Confraternităţii Mutanţilor. Din câte am înţeles, acest film ar fi începutul unei noi trilogii care doreşte să povestească în detalii aventurile primei echipe de X-men condusă de tânărul Profesor X şi primele lor conflicte atât cu oamenii cât şi cu mutanţii lui Magneto.
Voi analiza aici istoria filmului inclusiv părerea mea la temă, deci cine nu doreşte spoilere mai bine să treacă peste această parte. Filmul se începe cu exact aceeaşi scenă din primul film X-men, când un tânăr Erik Lensherr (viitorul Magneto) îşi manifestează pentru prima oară puterile magnetice într-un lagăr german de concentrare a evreilor. Pe lângă asta însă scena continuă cu un trist eveniment, Erik, fiind observat de un oficial german Schmidt, e impus să-şi demonstreze din nou puterea de a controla metalul, ameninţat cu viaţa mamei sale. Nereuşind să o facă în timp, mama lui e ucisă dinaintea ochilor săi, provocând în el o reacţie furioasă care i-a permis să-şi dezlănţuie violent puterea magnetică. Schimdt a ajuns la concluzia că durerea şi furia este catalizatorul puterilor lui Erik. În aceeaşi perioadă, îl vedem şi pe un tânăr Charles Xavier (viitorul Profesor X) ce în toiul nopţii o demaschează pe Raven, transformată în mama sa, şi intrată în casă doar pentru a fura nişte mâncare. Charles însă fiind un telepat realizează imediat falsul dar e bucuros să afle că mai este cineva divers, ca şi el, cei doi devenind prieteni. După aceste introduceri iniţiale, care au avut loc în 1944, acţiunea se schimbă în viitor, în anul 1962. Ce mi-a plăcut la acest film a fost cum au amestecat în mod credibil un eveniment istoric, ca criza rachetelor cubaneze cu universul mutanţilor X-men. Charles în acest timp absolveşte devenind profesor, şi trăieşte împreună cu prietena lui Raven. Oricum fiind tânăr vedem un Charles destul de diferit faţă de bătrânul cu care ne obişnuisem în seria originală, e mult mai carismatic şi nu ezită o secundă să agaţe puştoaice făcând discursuri despre trăsăturile lor specifice ca şi cum ar fi nişte mutaţii unice şi rare. Între timp, un agent CIA Moira MacTaggert descoperă în Clubul Hellfire cum colonelul armatei americane Hendry e corupt de mutanţii lui Sebastian Shaw, care e acelasi Schimdt de mai sus, să accepte plasarea unor rachete nucleare în Turcia. Moira desigur nu a fost crezută la început despre existenţa mutanţilor, deci a început să caute pe cineva informat în domeniu şi-l găseşte aşa pe Charles Xavier. Cu el şi Raven, expun problema unor oficiali CIA pentru a-i convinge că mutanţii există şi că Shaw e o ameninţare care doreşte să provoace un război nuclear între SUA şi URSS. Deşi acei oficiali refuză colaborarea cu alţi mutanti ei totuşi sunt sponsorizaţi de un alt oficial CIA pentru misiunea lor. În laboratorul CIA ei fac şi cunoştinţă cu Hank McCoy (viitorul Beast) un tânăr savant care la început avea doar picioare animalice. Hank creează rapid o relaţie strânsă cu Raven, fiind ambii afectaţi de o mutaţie ce le schimbă aspectul, ei se înţeleg reciproc şi luptă cu dorinţa de a fi văzuţi şi consideraţi normali. Între timp, Erik, deja adult, devenise obsedat de răzbunare, şi-l căuta pe Schimdt/Shaw pentru a-l ucide. Însă prima lor întâlnire nu a avut mare succes, căci acesta era la rândul sau bine păzit de alţi 2 mutanţi, Emma Frost (White Queen/Regina Albă) un telepat foarte bun capabil să se transforme în diamant de asemenea şi Janos Quested (Riptide) capabil să creeze vârtejuri puternice din mâini. Riscând viaţa pentru a putea opri fuga lui Shaw cu submarinul, Erik fu salvat de Charles pornit de asemenea în căutarea lui Shaw cu echipa sa. În acest mod viitorii rivali se cunosc, devenind prieteni. Erik totuşi nu e obişnuit să lucreze în echipă, iar gândul răzbunării îi otrăveşte prea mult mintea deci decide să plece imediat după Shaw, dar e oprit de Charles, care-i deschide ochii spunând că Shaw are aliaţi puternici, de aia şi a eşuat ultima oară, în timp ce el e singur. Mi-a plăcut mult şi cum au fost dezvoltate personajele pe parcursul istoriei, relaţiile dintre ei, au fost realizate foarte bine cred eu, fiecare transmite propria suferinţă, nelinişte în mod natural şi pe înţelesul tuturor. Erik în acest caz era o fiinţă tormentată de durere şi de gândul răzbunării. El fiind victima rasismului şi a discriminării, a ales totuşi drumul răzbunării, în loc de cel al toleranţei şi înţelegerii reciproce pe care-l dorea Charles. El consideră mutanţii o specie superioară, nu mai dorea să se ascundă şi să fie discriminat de oameni pe care-i considera inferiori. Pentru el tot mai mult, cei ce erau mutanţi, şi ce aveau putere, ar fi trebuit să fie cei dominanţi şi nu viceversa. Charles vedea aceste idei în mintea lui, şi încerca mereu să-l convingă că e un drum greşit acesta, că uciderea lui Shaw n-o să-i aducă linişte sufletească, şi la fel un conflict cu oamenii. Colaborând împreună cu CIA şi Hank, Charles, folosind primul prototip de Cerebro, maşina din primele filme X-men capabilă să-i amplifice puterile telepatice şi să-i permită detectarea altor mutanţi, începe recrutarea unei echipe de mutanţi care să-l ajute în misiunea sa de a-l opri pe Shaw. În acest mod vedem un grup tânăr de mutanţi precum Angel Salvadore – cu aripi de libelulă şi capabilă să scuipe acid, Sean Cassidy (numit apoi Banshee) capabil de urlete ultrasonice, Alex Summers (numit apoi Havoc) capabil să absoarbă energie şi apoi s-o elibereze violent, Armando Munoz (numit apoi Darwin) cu abilitatea evoluţiei reactive de a se adapta oricărui ambient şi situaţii. Mi-a plăcut mult aici şi unele aparitii cameo ale personajelor din primele filme ca Wolverine, care-i trimite îndată dracului pe Erik şi Charles veniţi după el :)) Şi de asemenea scena când Mystique se transformă în versiunea sa mai bătrână după cum dorise Erik, luând înfăţişarea actriţei originale Rebecca Romijn din trilogie. Charles devine profesorul lor şi încearcă să-i ajute pe toţi să-şi accepte diversitatea şi să-şi dezvolte capacităţile, inclusiv pe Erik. Pe parcurs descoperim că şi Shaw e un mutant capabil să absoarbă orice tip de energie kinetică şi s-o elibereze în mod controlat de asemenea. Asta-l ajută de asemenea să se menţină mai tânăr. Planul său fiind războiul nuclear al omenirii, ca apoi să preia el şi mutanţii puterea. Vorbisem mai sus de relaţia dintre Hank(Beast) şi Raven(Mystique), el dorea să scape de picioarele sale de animal, şi i-a promis şi lui Raven că va lucra la un antidot pentru a modifica mutaţia. Şi reuşeşte să-l creeze. Aici Raven se trezeşte într-un impas, şi trebuie să decidă dacă să se accepte aşa cum e, sau să devină aparent „normală”. De-a lungul filmului a fost mereu prezentat acest aspect al personajului său, dorinţa de a fi acceptată, de a nu fi privită ca un monstru, şi deşi îl avea pe Charles ca şi prieten, el nu putea s-o vadă ca ceva mai mult de atât. Şi desigur pentru o fată tânără ca ea nu e ceva uşor de acceptat să nu fie deloc atrăgătoare pentru alţi bărbaţi, chiar şi cei care o acceptă şi o înţeleg. Erik însă îi schimbă lent această stare, încercând mereu s-o încurajeze şi spunându-i că e perfectă aşa cum e, e o creatură specială şi demnă de admiraţie care nici nu ar trebui să se acopere, la fel cum un tigru rar nu se acoperă. Acceptarea totală a lui Erik o vor îndemna pe viitor să devină ceea ce deja ştim că e în filmele originale. Hank totuşi decide să-şi aplice şi lui acel antidot, dare însă nu dă rezultatul dorit şi-i accelerează şi mai tare mutaţia, devenind în acest fel o bestie albastră.
După ce Shaw cu ajutorul lui Azazel, un mutant aliat cu aparenţa unui demon şi capabil de teleportare, convinge americanii să poziţioneze rachete în Turcia iar cu ajutorul lui Emma Frost obţine acordul sovieticilor de a poziţiona rachete nucleare în Cuba, îşi face mişcarea pentru a face cele 2 părţi să intre în conflict. Dar planul său e oprit de Charles şi echipa sa de mutanţi care colaborează pentru a distruge nava ce-ar putea declanşa conflictul, şi purtând la suprafaţă cu ajutorul lui Erik/Magneto, submarinul lui Shaw. Uitasem să specific că Shaw în film obţine aparent de la ruşi, un coif special capabil să blocheze telepaţii, pentru a se proteja de oamenii ca Charles. Odată ajunşi pe uscat, Erik pleacă furios spre Shaw în timp ce ceilalţi mutanţi luptă între ei. Acolo însă e copleşit de puterea lui Shaw care între timp acumulase energie destulă pentru a-l respinge, însă într-un moment de neatenţie Erik îi scoate coiful, asta permiţându-i lui Charles să-l blocheze pe Shaw… aici însă Erik îşi decide soarta. Această scenă mi-a amintit un pic de trecerea lui Anakin de partea întunecată a forţei… Erik avea cu el moneta care cauzase moartea mamei sale din cauza lui Shaw, şi cu exact aceeaşi monetă el îl ucide în ciuda ţipetelor disperate ale lui Charles să n-o facă. Plus la asta, îşi ia coiful pentru el, pentru a evita ca Charles cumva să-l mai oprească pe viitor. Ieşit afară, el declară război umanităţii şi le spune celorlalţi mutanţă să i se unească. Oamenii de pe mare însă, atât sovieticii cât şi americanii, după ce văzuseră de ce sunt capabili mutanţii, au strâns acord comun să-i distrugă şi bombardează insula cu rachete deşi aveau acolo şi pe agentul lor Moira. Asta îl motivează şi mai mult pe Magneto, care le trimite rachetele înapoi cu gândul să-i omoare pe toţi. Charles încearcă disperat să-l oprească, deşi Erik nu doreşte să-şi rănească prietenul, luptă cu el pentru a-şi duce la capăt obiectivul, până când intervine chiar Moria împuşcând în Magneto. Acesta deviind proiectilele din neatenţie face ca unul să-l lovească pe Charles la spate, lăsându-l paralizat. Asta-l face să oprească imediat atacul rachetelor pentru a-l asista plin de remuşcări pe Charles şi încearcă să dea vina pe Moira deşi Charles îi confirmă că el e vinovatul. În cele din urmă, Magneto, face ultimul apel pentru cei care vor să-l urmeze, şi dintre ceilalţi mutanţi Mystique decide să plece cu el, Charles a înţeles asta, dar îi zice chiar el să plece căci ştie că doar cu Erik se va putea simţi acceptată deplin şi nu va mai fi nevoită să se ascundă sau să-i fie ruşine de aspectul ei. Înainte de plecare Mystique îi spune lui Hank/Beast, rămas de cealaltă parte, că trebuie să fie „mutant şi mândru de asta” o frază ce i-a spus-o odată Charles şi pe care ea o ridicoliza. Succesiv, îl vedem pe Magneto, cu clasicul său costum din comix, care şi-a acceptat total şi definitv noul nume în cod, ce o eliberează pe deţinuta Emma Frost pentru a-i fi aliată. Iar Charles, îl vedem în clasicul său cărucior, ce decide să facă din propria vilă viitoarea şcoală pentru mutanţi şi pentru viitoarele generaţii de X-men.
Cred că vă daţi seama că filmul mi-a plăcut mult, e unul dintre cele mai reuşite filme din această serie cred. Toate personajele au fost potrivite şi şi-au jucat bine rolul, mai ales actorii lui Charles(James McAvoy), Erik(Michael Fassbender), Raven(Jennifer Lawrence) şi Shaw(Kevin Bacon). Mi-a plăcut mult dezvoltarea şi analiza psihologică a personajelor, şi evoluţia unora precum Erik şi Mystique. S-a pus mult accent pe evidenţierea diversităţii mutanţilor, pe discriminarea lor, frica lumii de cineva total diferit şi aparent mai puternic ce se transformă rapid în repulsie şi ură. Încercarea mutanţilor de a se integra în această lume, precum Charles, suferinţa altora din cauza discriminării imediate precum Mystique sau Hank, încercarea tuturor de a duce o viaţă dublă, de a se ascunde, şi nu în ultimul rând tentativul unora de a se răzbuna şi de a nu-şi accepta poziţia de persoane discriminate, devenind ei înşişi cei ce discriminează specia umană precum Shaw şi mai apoi Erik/Magneto. În acest sens, vedem cu moartea lui Shaw un pasaj de „sceptru”, deşi Magneto îl ura profund pe Shaw, ei în cele din urmă gândeau la fel referitor la specia oamenilor. Magneto a ereditat aceeaşi gândire de la Shaw şi practic îi va continua cauza. Deşi în trilogia originală personajul său apare pur şi simplu ca cel rău, fără a i se explica foarte mult motivele, în acest film vedem un Magneto mult mai uman, sensibil şi bun în profundul inimii sale, care totuşi e orbit de toate evenimentele din trecut ce l-au marcat şi nu e capabil să ierte la fel cum face Charles şi alţii. Pentru el suferinţa e prea mare, şi decât să trăiască cu asemenea agonie mai bine îşi dă frâu liber emoţiilor sale care inevitabil îl conduc spre violenţă şi răzbunare faţă de oameni. E interesantă şi evoluţia lui Mystique, deşi are capacitatea de a se transforma în oricine, chiar şi cea mai frumoasă femeie, sau bărbat, de pe planetă, ea oricum suferă căci ştie că nu e acela aspectul ei real. Ea vrea să fie acceptată în primul rând aşa cum e, şi nu cum ar putea să fie. Tinereţea sa, dorinţa de a avea un bărbat alături ca şi sprijin şi iubit, plus unele momente de indiferenţă şi neglijenţă ale lui Charles faţă de ea, o fac să se îndepărteze de el, şi să se apropie mai mult de Magneto, care din primele momente încearcă să o convingă de faptul că ea nu trebuie să se ascundă, că nu trebuie să se modifice pentru că alţii nu o vor aşa cum e şi că e perfectă şi frumoasă cu aspectul ei natural, cuvinte desigur foarte importante, mai ales pentru o femeie. Cred că anume aceste fapte au şi dus în final la alianţa strânsă dintre Magneto şi Mystique pe viitor, deşi un lucru aici mă lasă perplex. În trilogia originală, nu prea am văzut relaţii bune între Mystique şi Profesorul X, deşi aici sunt prezentaţi ca şi prieteni buni, dimpotrivă, e Mystique cea care în primul film îl răneşte pe profesor manipulând Cerebro.
Tema descrisă mai sus, a discriminării, intoleranţei cred că poate fi foarte bine tradusă în viaţa reală, e o metaforă evidentă a discriminării de rasă, naţiune şi orientare sexuală de asemenea. Cu ultima găsesc în comun şi faptul de a se ascunde, de a nu se accepta, şi de a nu fi acceptaţi de societate, încercarea unora de a fi „normali” de a avea vieţi duble, încercarea altora de a-i lecui şi tot aşa. În fine, referinţe la viaţa reală sunt destule cred şi destul de evidente, ceea ce-mi place mult căci deşi e un film bazat pe un comix, chestii aparent pentru copii şi adolescenţi etc, totuşi au reuşit să povestească ceva frumos şi verosimil, cu o temă actuală şi în ziua de azi din păcate. Recomand filmul tuturor, atât pasionaţilor serie cât şi celor ce nu au văzut nimic niciodată despre X-men, acesta fiind un prequel, un nou început, nu vor pierde nimic, adică vor înţelege totul de la bun început fără să fie nevoie să le vadă pe restul, dimpotrivă când le vor vedea pe restul vor fi mai bine informaţi despre multe personaje.

3 Răspunsuri to “X-men: First Class – recenzia mea”

  1. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am ingaduit sa citesc chiar tot ce ai scris pentru ca vreau sa vad si eu filmul acesta. stii de unde am aflat de el? Nu de alta dar nu ma prea uit la trailere cu filme ce vor aparea in curand mai nou. Din episodul asta ultim din Southpark! Baietii mersesra la cinema la acest film. Stii, cand am vazut ceva cu x-men ma asteptam sa fie continuarea pentru filmul acela cu wolverine. Poate fiindca nuam citit tot plot-ul nu am descoperit inca acest lucru? In orice caz, sunt destul de curioasa de cum au jucat actorii si cat de bine e regizat acest film:)

    • Filmul e foarte bun, şi nu e o continuare pentru Wolverine ci un nou început, care arată originile grupului X-men şi tiniereţea Profesorului X şi a lui Magneto. Mie mi-a plăcut mult şi cum a fost regizat filmul, şi cum au jucat actorii, deci îl recomand.

  2. adevarul val ca e destul de interesant , probabil o sa mai urmeze , ca de obicei lasa un gol pentru urmatoarea povestire si legat de film e destul de bun mie unu mi-a placut si merita vizionat fie la pe pc sau la cinema

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: