Dumnezeu

„Dumnezeu, ne iubeşte,
Şi pe toţi ne ocroteşte…”
Asta, mi s-a spus de mic,
Când nu-nţelegeam nimic…

O poveste de proporţii,
De milenii, într-o carte,
Încerca să îmi explice,
De unde vin, de ce am parte.

Cine este Creatorul,
Care ne e Domnitorul,
Pe cine să respectăm,
Şi ce legi noi să urmăm.

Mic şi naiv, la început
Toate astea, am crezut.
Dar cum anii tot treceau
Dubii multe apăreau…

Slujitorii lui fideli
Spun că vor să ne salveze
Binecuvântând apoi,
Pe cine pleacă la război…

„Toleranţă şi respect!
Dumnezeu pe toţi primeşte.”
Ei resping însă îndată,
Pe cine nu ca ei gândeşte.

Limbi de şarpe pe sub barbă,
Năucesc o lume oarbă,
Răspândind otrava minţii,
Ce aduce suferinţe…

Suntem nişte oi pierdute,
Asta deseori ne spun…
Dar ei ştiu cu siguranţă,
Care este drumul bun?

Oare doar în bani şi daruri
Se măsoară a lui iubire?
Doar aşa putem spera,
A cerurilor fericire?

Ce Părinte sadic eşti,
Osândindu-ţi toţi copiii,
Condamnându-i la păcat,
Şi la visul nemuririi…

Chiar vrei să trăim cu frică?
Chiar e vinovat tot omul,
Pentru că demult odată
Cineva muşcase pomul?

Nu este de vină-un Şarpe
Sau Satana, demon fals.
Pentru orice rău din lume,
Pentru-a omului necaz.

Răstigniţi pe crucea vieţii
De-o credinţă fără leac,
Cu coroana cea de vină
Şi cu ţintele păcat.

Imperfect este bărbatul,
Imperfectă e femeia,
Şi nu de vină e păcatul,
Asta e realitatea.

Dumnezeu e colivia,
Rugăciunea-i disperarea,
Vina este chinuirea
Iar păcatul, torturarea.

Putem fi buni, cu omenie
Fără vină şi păcat,
Scoateţi mintea din colivie
Şi fiţi liberi neîncetat!

Nişte cântece la temă, mai ales primul!! Să le ascultaţi 🙂