Toriko

Recent am terminat şi această serie manga, sau mai bine zis am ajuns cu ea la zi. Toriko e un manga scris şi desenat de Mitsutoshi Shimabukuro începând de pe 19 mai 2008 până în prezent, fiind încă în curs de publicare. Pentru moment a ajuns la 135 de capitole (la data de 07.04.2011) şi se bucură de un succes foarte mare în Japonia, fiind deseori în top 5 al sondajelor de popularitate a revistei Shonen Jump alături de serii precum One Piece, Naruto şi Bleach.

Povestea

Toriko este ambientat într-o lume absolut imaginară şi fantastică, precum e şi lumea din One Piece de exemplu şi sincer văd în acest manga foarte multe asemănări cu One Piece dar şi alte serii precum Dragon Ball, sau chiar şi cu Pokemon XD O să vorbesc apoi în detaliu ce asemănări anume văd între toate acestea. Protagonistul istoriei e Toriko, exact, numele seriei de asemenea, şi e un Bishoku-ya sau tradus ar fi Vânător Gastronom, un om care vânează/caută tot soiul de animale şi plante, care pentru ei sunt toate ingrediente pentru gătit. Lumea din Toriko se învârte în jurul mâncării, totul depinde de mâncare, industriile, oraşele, până şi acţiunile din burse se bazează pe circulaţia ingredientelor alimentare :)) E destul de absurd ca şi concept dar te obişnueşti cu timpul. În această lume organizaţia IGO e cea care are grijă de menţinerea ordinii în Era Gastronomilor. Toriko face parte din această organizaţie, primeşte diferite cereri de a captura anumite ingrediente şi porneşte mereu în aventură în căutarea lor. Alături de el şi-l ia de asemenea pe Komatsu, un tânăr bucătar care îi găteşte mereu ingredientele lui Toriko şi care vrea să gătească ingrediente cât mai rare şi gustoase. Ceva specific seriei e faptul că fiecare personaj îşi alege un meniu complet personal (Full Course Menu în eng) dintre toate ingredientele mâncate până acum, şi complexitatea acestui meniu precum şi dificultatea capturii acelor ingrediente denotă într-un fel nivelul puterii acelui personaj. Căci ingredientele în Toriko toate au un anumit nivel de dificultate în capturarea lor şi nu toţi sunt capabili să captureze orice animal, vânătorul trebuie mereu să fie atent la nivelul său de capturare căci ar putea risca uşor şi viaţa. Toate plantele şi animalele de acolo sunt absolut fantastice şi imaginare, ce poate fi şi un bine desigur, e amuzant să vezi tot soiul de combinaţii ale animalelor existente, sau altele total inventate, e ceva ce desigur îi poate ţine mereu interesaţi pe cititori văzând că e mereu ceva nou şi neaşteptat. Totuşi ce fel de manga shonen, fără superputeri? XD Aici la mijloc, nu avem fructele diavolului sau artele ninja, ci MÂNCAREA :)) Exact, acolo personajele devin mai puternice în bază la ce mănâncă din cauza anumitor celule numite Celule Gastronomice care au fost luate dintr-un anumit animal, un fel de meduză, şi care se spune că sunt capabile să reacţioneze cu ingredientele mâncate şi să evolueze în baza acestora mărind puterea posesorului, sau adaptându-l la anumite condiţii etc. E destul de straniu şi haios ca şi concept dar cum deja toată lumea e imaginară şi fără să se bazeze pe realism, nu are rost să ne mai punem multe întrebări :)) Toriko foloseşte în luptă furculiţa, cuţitul şi intimidarea 😀 Însă nu chiar furculiţa şi cuţitul tradiţional, ci braţele sale folosiţe precum astea. Iar intimidarea e ceva specific tuturor personajelor destul de puternice, apare ca un fel de alter ego monstruos în spatele personajelor capabil să sperie sau să înfrângă chiar anumite animale mai slabe sau adversari. El totuşi nu e un vânător oarecare ci, are titlul de Unul dintre cei Patru Regi Cereşti, şi e considerat ca şi unul dintre cei mai puternici vânători, împreună cu ceilalţi 3 Regi, Coco, Sunny şi Zebra. Toţi 4 au în comun faptul că au fost discipolii şefului IGO, Ichiryu, şi că şi-au dezvoltat extrem unul dintre cele 4 simţuri folosindu-le în luptă. Toriko şi-a dezvoltat mirosul, Coco vederea, Sunny atingerea iar Zebra auzul.

În lumea din Toriko, planeta e mult mai mare, şi e împărţită în 2 zone, Lumea Oamenilor, o zona centrală şi destul de ridicată a scoarţei terestre unde locuiesc oamenii de rând, şi reprezintă 30% doar din suprafaţa totală. Şi cealaltă parte, numită Lumea Gastronomică, o lume extrem de sălbatică, cu condiţii atmosferice şi naturale neprevăzute, cu animale şi plante extrem de periculoase. Se spune că oamenii de rând acolo ar muri imediat, şi sunt foarte puţini cei care au puterea necesară să se adapteze acelor condiţii şi să reziste în acea lume. Se spune că unul dintre aceştia a fost legendarul vânător gastronom Acacia, primul care a fost în Lumea Gastronomică şi care a găsit ingredientul suprem, numit God, au Zeu în română. Se spune că acel ingredient e cel mai bun din lume şi că mâncându-l s-ar putea aduce pacea pe pământ… sau ceva de acest gen :)) Acesta e şi obiectivul lui Toriko în istorie, să găsească acest ingredient şi să-l facă parte din lista meniului său. Însă, ce fel de poveste fără inamici? Aşa cum există IGO, există şi o organizaţie criminală opusă Bishokukai, care vânează ingredientele fără scrupule şi vrea să aibă dominiul absolut asupra tuturor ingredientelor din lume. Ei folosesc de asemenea nişte roboţi controlaţi pentru a captura animalele, în loc să se implice direct. Şeful lor trăieşte în Lumea Gastronomică, şi împreună cu şeful IGO, Ichiryu şi Jiro, au fost toţi discipolii lui Acacia. Toţi aceştia sunt persoane extrem de puternice, deşi aparenţele înşeală văzând că par nişte moşnegi. Încă o categorie specifică din acest manga ar fi şi aşa zişi-i Saiseiya, protectorii ingredientelor. Ei au grijă ca ingredientele să nu fie irosite sau exterminate complet, şi de asemenea încearcă să readucă la viaţi ingrediente deja dispărute. Ei sunt neutrali faţă de Vânătorii Gastronomi sau de Bishokukai, dar se vor implica dacă viaţa unui ingredient e în pericol şi sunt de asemenea destul de puternici în luptă.

Acum să vorbim de asemănări:

Dragon Ball – cu DB are în comun unele personaje, sau mai bine zis stilul lor, de exemplu Toriko, dacă-i schimbăm faţa şi coafura devine copia lui Goku, hainele au practic aceleaşi culor, doar forma diferă un pic. E la fel un pachet enorm de muşci, şi mănâncă ca spartul. Un alt personaj similar e Coco, care-mi aduce aminte de Picollo după hainele sale cu bandaje veri. Apoi, Rivalitatea dintre Toriko şi Zebra îndată m-a dus cu gândul la Goku şi Vegeta. Zebra e un personaj foarte carismatic şi asemănător cu Vegete în multe privinţe. Apoi stilul general al de desen al oamenilor muşchioşi îmi aduc aminte anume de DB.

Pokemon – aici cred e doar faptul că sunt o mulţime de animale, ce trebuie să capturezi, cu diferite niveluri şi conceptul plus design-ul unora mi-a adus aminte de Pokemon

One Piece – aici cred sunt cele mai multe asemănări atât ca personaje, desen, dar şi ca lume, istorie etc.

În OP Avem cele 4 mări normale şi Marele Curs, cel mai periculos şi imprevedibil, cimitirul piraţilor bla bla, în Toriko avem similar Lumea Oamenilor şi Lumea Gastronomică. În OP avem un personaj legendar ce a pornit era pirateriei, Gol D. Roger, în Toriko avem un personaj legendar ce a pornit era gastronomiei, Acacia.

În ambele avem multe creaturi imaginare pe mare şi uscat, însă desigur în Toriko varietatea e mult mai mare văzând că ele stau la baza aventurilor.

Desenul unor personaje, mai ales a inamicilor bishokukai îmi aduce foarte mult aminte de stilul unor inamici din OP zici că e clasicul desen ce-ar face Oda pentru cineva din personajele sale negative. Şi Luffy cred că şi-a găsit în sfârşit un demn rival la mâncat ca spartul în Toriko, acesta fiind capabil să mănânce tone de mâncare cred.

Personajele

Personajele în Toriko sunt destul de interesante, însă parcă nu-s dezvoltate încă bine, desigur poate fi din cauza că e un manga relativ nou încă. Protagonistul e ok, e clasicul tip bun, mâncăcios şi dornic de aventură, dar îmi pare cam prea sentimental faţă de colegul său de călătorii Komatsu… şi oricum parcă i-ar lipsi ceva… N-are acel ceva care să mă facă să-l îndrăgesc îndată cum a fost cu Luffy sau Naruto de exemplu. Din acest punct de vedere sunt mai interesante unele personaje secundare, Zebra şi Sunny în primis. Mai ales Zebra, deşi a apărut recent în manga, e foarte amuzant şi interesant ca şi personaj. Inamicii încă i-am cunoscut puţin văzând că în mare parte s-au luptat cu animale doar sau unii roboţi. Unicul aşa mai memorabil a fost Tommyrod, un tip într-adevăr rău şi scârbos, dar original ca şi inamic.

Desenul

Desenul îmi pare după cum am mai zis o amestecătură între One Piece şi Dragon Ball, totul e fantastic, imaginar, unica chestie specifică fiind feţele şi modul de a desena ochii pentru unele personaje, de exemplu ochii lui Toriko. E un desen destul de bun, acceptabil sau chiar detaliat în anumite pagini. Apreciez mult fantezia autorului de a crea mereu creaturi noi, cu diferite istorii la spate, abilităţi, proprietăţi şi tot aşa mai departe. Eu chiar de-al putea să le inventez pe toate, mi-ar trebui un database enorm apoi să le memorizez căci sigur le-aş uita în 2 zile, autorul însă deseori revine pe parcurs la unele creaturi văzute încă de la începutul istoriei.

Concluzie

Dacă vreţi un shonen plin de fantezie, creaturi imaginare, aventură şi acţiune cu tema mâncării la bază, atunci Toriko e pentru voi. E o poveste destul de interesantă, plină de chestii caraghioase şi care mereu o să vă surprindă cu noile creaturi inventate, sau chiar şi cu personajele ieşite din comun la care nu te-ai aştepta de la prima vedere. Pare a fi un urmaş spiritual al seriilor deja populare şi cunoscute precum One Piece şi Dragon Ball, şi deja calcă şi pe urmele succesului de asemenea.

Nota mea personală acestui manga, până la capitolul citit desigur (135) este 9.

Pentru cine vrea să citească manga Toriko o găseşte online pe Mangareader, şi nu numai. De asemenea de pe 3 aprilie a început şi seria anime a acesteia, debutând cu un episod crossover cu One Piece 🙂