Deja am mai scris odată că curând, mai bine zis pe 4 februarie, vom avea un film bzat pe seria manga Berserk care se va numi “Berserk Golden Age Arc I: Egg of the Supreme Ruler” în traducere ar fi “Berserk Arcul Epocii de Aur I: Oul Conducătorului Suprem”. Însă faptul e că filmul va face parte dintr-o trilogie şi va fi urmat rapid de altele 2. Acum au fost dezvăluite şi titlurile celorlalte filme. Al doilea se va numi “Berserk Golden Age II: Capture of Doldrey” – “Berserk Arcul Epocii de Aur II: Capturarea Doldrey” şi va povesti cum Banda Şoimului va captura o cetate importantă, iar filmul va ieşi în iunie. Al treilea se va numi “Berserk Golden Age III: Descent” – “Berserk Arcul Epocii de Aur III: Coborârea” şi va povesti  întâmplările întunecate care duc până la evenimentul Eclipsei. Filmul va ieşi la sfârşitul anului la o dată încă imprecizată. Personal abia le aştept, mai ales că vor fi bazate pe manga şi fiind filme ar trebui să aibă o calitate excepţională. Sper doar că fiind filme deasemenea să nu fie şi limitaţi cu timpul şi să taie ceva din evenimentele din manga. Poate în acest mod, dacă filmele vor avea succes, vor continua şi cu altele care să povestească şi restul, sau măcar să facă o nouă serie anime bazată pe acest filme. Sper ca filmele să iasă şi în DVD curând şi să le putem face împreună cu Shinobi şi pentru publicul român

Domnul Mircea, zis Iselast a cedat… DIN NOU! Din păcate, la ai săi 18 ani, nu a ajuns încă la maturitatea necesară să-şi poată rezolva problemele personale cu cineva anume(cu mine de exemplu… sau cu lumea întreagă) doar cu acea persoană în cauză. A preferat să-şi folosească în cel mai mişel mod puterea, accesul şi cunoştinţele ce le avea referitor la site-ul şi forumul Shinobi.

Dar, de unde a pornit totul vă întrebaţi? De la o prostie desigur. Vedeţi voi, iselast, se consideră un zeu, şi nu unul oarecare ci cel mai mare şi tare din parcare. Şi odată ce a pus mâna pe “putere” i se suie la cap. El nu iubeşte să se supună muritorilor de rând ca noi, el nu iubeşte să asculte ce-i zic alţii. El nu înţelege că nu e centrul universului, şi că nu se învârte lumea în jurul său. Aşa că dacă pe chat, cineva, ca mine de exemplu, îi zice sec şi răspicat că e prost, handicapat sau retard(văzând că insistă să se poarte ca unul, deşi clar nu e literalmente) înseamnă că o să se răzbune pe tine, pe rudele şi familia şi prietenii şi cunoscuţii tăi cu tot ce are(mă rog, în limita cunoştinţelor pe care le are despre acestea ) ).

Domnul iselast, nu acceptă reproşuri, critică, să răspundă normal la întrebări simple, el preferă să te ia la mişto, să-ţi arate cât e de zeu şi şmecher din spatele monitorului, deşi în realitate râde ca un prost din orice şi dacă-i dai un şut în fund îl ia vântul… În fine, zmeu virtual, ce să mai zic.

Din aceste simple şi banale motive, el mai întâi, s-a prefăcut că se retrage şi că ne dă accesele la host şi admin panel. Dar n-a dat niciun dat referitor la domeniu pe care cum a zis el “l-a futut” de la noi. S-a supărat apoi iar pe mine şi s-a strecurat pe site, a luat accesele tuturor, m-a retrogradat pe mine şi culmea a vrut “să mă dea afară” ) El a crezut că Shinobi e proprietatea lui, că totul o să depindă de el, şi că lumea o să stea după el când… să zicem 95% din tot grupul nu-l suferă? Dar nu s-a oprit aici, a şi îndrăznit să pună condiţii, gen grupul Shinobi să-i fie sclav, să lucreze mai departe pe site sub administrarea lui, eu să fiu înlăturat şi dacă “vreau” să ajut din spate =)) Ce umor negru. De nu, el ne şterge tot, ca şi mare zmeu virtual ce e, de parcă ar fi toată munca lui aia şi începem tot de la 0 cu alt site… Şi alegerea cred că a fost evidentă, unii mi-au zis că mai bine părăsesc Shinobi decât să continue cu iselast… şi îi înţeleg perfect. Ah şi pe lângă asta, ca să ne îngrijoreze şi mai tare cică, nu ne convine să începem de la 0 că vom pierde clasamentul pe google (VAI!) şi că deja există alte grupuri care ne fac concurenţă (double VAI!!) … De-ar fi avut un pic memoria mai bună, s-ar gândi şi la faptul că eu am început totul de la 0, fără să fiu cunoscut de nimeni, fără să am site-uri măreţe şi susţinere, şi cu o ceartă şi concurenţă foarte mare de la Sannins şi alte grupuri deja existente… Crezi că aceste capricii ticăloase ale tale de om nesimţit şi nebătut la vreme o să oprească un grup întreg? Ei bine te greşeşti.
Mircea, îmi pare rău să văd, cât de obsedat poţi fi de mine şi de Shinobi. Îmi pare rău să văd că nici după 3 ani nu ai prins la minte în cele din urmă. Îmi pare rău să văd, că am greşit din nou cu tine, că ţi-am dat prea multă încredere şi putere şi că din cauza asta acum tot grupul are de suferit. Pentru asta îmi cer scuze tuturor, dar asta e, timpul înapoi nu se mai dă.
Mereu ai fost obsedat de poziţii înalte, ranguri, putere, şi crezi că astea-s cele mai importante în viaţă, dar dacă te-ai uita un pic în jur ai vedea cât de singur şi disperat eşti.

Şi ca să arăt lumii cât de ticălos, incorect şi laş ai fost, o să-ţi reamintesc cum ai venit la mine după ce ai făcut prima oară acelaşi rahat. Îţi cereai scuze ca un mieluşel, ai promis că doar o să ajuţi, că ai prins la minte, că ai învăţat din greşeli. Că n-o să se mai repete, că dacă va fi să nu te mai înţelegi cu mine sau alţii şi să fie probleme, o să laşi totul cu bine şi o să pleci… Şi…? Care din aceste cuvinte ale tale au fost respectate? Îţi zic eu, NICIUNUL! Ai minţit pur şi simplu, nu ţi-ai respectat cuvintele, ai călcat peste încrederea ce eu şi alţii ţi-au oferito nu prima, ci deja a DOUA oară. Ai făcut rău nu mie anume, ci unei comunităţi întregi de fani anime şi manga, o comunitate ce nu tu ai creat, organizat şi condus până acum şi asupra căreia nu ai niciun drept. Dacă crezi că prin asta m-ai atacat pe mine, că nu dorm nopţile, că sufăr de nu mai pot, o dai iar în bară, îmi pare rău doar de munca pierdută(adică linkurile de download la manga şi anime) şi de grup că nu-şi mai poate continua activitatea nomal ca înainte şi va trebui puţin să rabde până vom reveni, deşi munca se va contiua oricum. Prin asta ai arătat ce om eşti tuturor, nu doar mie. Vei fi mereu singur şi fără susţinere şi sper sincer să nu facă alţii greşeala mea, să-ţi acorde încredere, să îi “ajuţi” tu cu ceva cum ai “ajutat” shinobi, căci vor avea doar de pierdut cu un om atât de instabil psihic şi mintal ca tine. Tu nu ştii ce înseamnă respectul, tu nu ştii ce înseamnă colaborarea, tu nu ştii ce înseamnă să lucrezi în grup, să fii responsabil, să-ţi respecţi cuvintele, să ai obraz, tu nu ştii ce înseamnă chiar prietenia. Din punctul de vedere al relaţiilor sociale eşti un EPIC FAIL pur şi simplu şi aşa vei rămâne din câte văd.

Oricum, poate e mai bine aşa, odată şi odată trebuia să ieşim de sub ghiara lui iselast căci oricum era imposibil de făcut ceva cu aşa om. Am sperat să se termine tot cu bine, nu în cel mai rău hal, dar n-ai ce să-i faci…

Asta însă nu înseamnă că Grupul Shinobi se desfiinţează definitiv. Pur şi simplu ne vom muta şi vom posta altundeva ceea ce facem. Nu ne trebuie site-uri strălucite pentru asta, destul să avem un loc unde să putem posta în linişte şi pace ceea ce facem din plăcere ca şi hobby, fără stresul unor oameni fără minte. Sper ca fiecare membru al grupului să-şi continue mai departe treaba iar fanii să nu se dispere şi să nu uite de noi. Vom reveni cât mai curând, şi vom anunţa noile adrese unde să ne găsiţi. Avem nevoie de susţinerea voastră desigur! Dacă va fi ca Shinobi să nu mai existe, va fi atunci când toţi membrii se vor retrage din grup şi nu va mai fi nimeni care să continue proiectele, nu atunci când un trist disperat face capricii şi şterge un site. Curaj şi baftă tuturor!!

P.S. Momentan ne puteţi găsi pe acest chat Şi pe profilul filelist al grupului ShinobiTeam sau pe Facebook

P.P.S. Vrea cineva adresa şi telefonul lui iselast să-i “mulţumească” sau să-l felicite pentru ce a făcut? XD

Primul caz: Am fost cu verişoara şi prietenii ei la o terasă, la Sun City. Intrăm, locul frumos, aranjat, dar, toţi chelnerii ne salutau în limba rusă… ei hai fie… ne aşezăm, iau meniul şi văd ce au pe acolo. Ordinez o Bloody Mary, în limba română desigur, la care chelnerul îmi vine cu clasicul “izvinite ia ne panimaiu”… De data asta nu am tăcut. Am zis, tot în română, “cum aşa nu înţelegi? oare nu e asta limba de stat în moldova?” La care el a început să se vaiete cu o faţă din aia, nevinovată, că el a învăţat la şcoală rusă, că nu ştie bine româna, şi între timp trecuse deja la română, deşi cu unele probleme. Păi stai un pic, mă iei de fraier? Mai întâi te faci prost că nu ştii, şi apoi după ce îţi dau peste nas, începi s-o ştii?

Şi apoi, oricare ar fi motivul pentru care “nu o ştie” cum naiba vrei să înveţi o limbă dacă nu te aplici? Dacă nu vrei s-o foloseşti deloc? Trecem mai departe. Tot acolo, m-a deranjat mult o altă chestie.

În grup, era şi un italian. Unul din chelneri, cred că a fost şi el prin italia şi ştia limba, şi când a auzit că eu vorbeam cu el italiana, hai să se arate deştept, a început să răspundă acelui domn, în italiană… la care eu din nou WTF!!! Adică, în Moldova, e normal să răspunzi clienţilor în italiană, şi în rusă, numai nu în română? Bătaie de joc!!

Al doilea caz: Merg la un restaurant… de 2 bani din Anenii Noi, să mănânc ceva cât aşteptam să-mi fac nişte acte. Intru, văd bucatele “alese” dar nu prea înţelegeam ce au acolo, şi am întrebat, ce este aia şi aia… la care servitoarea aia îmi râde în faţă şi cu o voce nevinovată în rusă îmi zice că nu înţelege ce zic. Eu la fel îi răspund că nu îi pot vorbi în rusă(să văd ce reacţie o să aibă) şi ea a strâns din umeri şi a rămas mută… poţi muri de foame, e problema mea că nu vorbesc limba lor se vede, nu a lor că nu ştiu limba de stat şi nu pot deservi lumea…

Al treilea caz: M-am dus la Chişinău la un spital, să-mi vizitez un prieten operat. Intru şi întreb unde se află de prima soră medicală ce văd, era într-o cămăruţă mică cu altele 2, luau masa. Se uită la mine holbat, se întoarce la celelalte două şi le zice în rusă “da şto on gavarit? otvetite emu a to ia ne panimaiu” = “ce tot zice acolo? răspundeţi-i că eu nu înţeleg”…

Al patrulea caz: Cel mai turbat, să zicem aşa. Intru într-un mic magazin alimentar, Doream o apă de 2 litri să-mi iau, dar nu vedeam vânzătoarea. Văd o femeie aplecată pe jos, o întreb dacă e vânzătoarea, şi tace. Apoi se ridică şi serveşte o altă persoană, deci ea este, şi îi cer apa. Ea “şto?” = “ce?” eu repet, vreau o apă plată de 2 litri. Şi ea enervată îmi răspunde cu ton ridicat “tî şto ni vidiş şto ia ne gavariu pa maldavski” = “tu ce nu vezi că eu nu vorbesc moldoveneasca”… Atâta mi-a trebuit, i-am răspuns şi eu clar şi tare că ar trebui s-o ştie. La care ea “vâhadi von esli tibe ne ndraviţa” = “ieşi afară dacă nu-ţi place!” ……….O_o CPM!? I-am zis cu toată sinceritatea că e o needucată, că ar trebui să ştie limba de stat şi să răspundă clienţilor în acea limbă dacă aşa li se adresează, şi că nici n-ar trebui să fie vânzătoare dacă e atât de limitată (şi proastă aş adăuga) Fierbeam în mine, cum naiba să ai aşa obraz gros?

Ce e trist de asemenea, e faptul că unii din moldova chiar îi susţin pe aşa oameni. Şi încurcă condamnarea acestor comportări cu rasismul sau xenofobia. Dar nu e deloc rasism ceea ce vreau să transmit. Nu există cred încă nimeni care să-mi fi argumentat şi justificat în mod suficient încăpăţânarea unor vorbitori de rusă de a nu vorbi limba română chiar şi atunci când deţin o funcţie publică, sau au de a face oricum cu lumea, şi din câte ştiu eu un 70% în Moldova vorbeşte româna, nu rusa, deci e majoritatea, deci de ce naiba trebuie mereu să trecem noi la limba lor, şi nu viceversa? E o întrebare, la care încă nimeni nu mi-a dat un răspuns acceptabil. Ruşine lor, ce pot să zic, apoi să nu se mire dacă din asemenea cazuri, se nasc şi gândiri rasiste, sau conflicte lingvistice şi naţionale la cei care extremizează şi folosesc toate aceste cazuri ca şi pretext.

După cum scrie în titlu, aş vrea să povestesc despre întâlnirea mea cu membrii Shinobi din această vară când am fost şi eu pe acasă.

Am plecat în România pe 20 iulie şi am zis, ca de obicei, hai să mă văd cu lumea din Shinobi care e pe acolo văzând că am ocazia. Am trimis mesaje dinainte, şi cine a vrut să vină, a venit, şi nu doar din comunitatea Shinobi. În prima zi, pe 21, am zis să mergem la Water Park cu unii. Au venit Bogdan(Totzy), Robert(Dyller), Doru(Dorian Stone, ex Gallaxy Creator), Adrian(Yusuke) şi Mihai. Din aceştia cu 3 mă vedeam prima oară şi anume Robert, Doru şi Mihai. Doru venise tocmai din Oradea săracul ) iar Robert… nu mai ţin minte de unde, dar au trebuit să stea pe noapte la Bogdan ). A fost bine la Water Park, era soare, era frumos, ne-am bălăcit bine în apă, ne-am dat pe topogane până ne-a durut fundul, în cazul meu m-am şi ales cu vânătăi laspate, braţe, o lovitură la cot ) Erau cam periculoase topoganele alea. Mihăiţă mereu mă sfida la vreo întrecere, şi sistematic îl băteam hahahahah, dar a promis că la anul mă bate el… vise tată, vise ) În apă la fel, făceam competiţii la cine îneacă pe cine, în fine, pe loc nu am stat căci seara mă simţeam deja destul de obosit şi ars de soare de asemenea.

Am decis să rămân şi eu pe noapte la Bogdan, să mai stau cu băieţii la vorbă şi…. să BEEEM desigur XD. Adrian, ca băiat bun şi exemplar ce este, a furat un coniac bun de acasă şi l-a adus pentru noi, l-am băut şi ne-am ameţit toţi, care mai mult, care mai puţin )

A doua zi a fost întâlnirea „oficială” să zicem aşa. A venit multă lume, chiar a fost cea mai numeroasă întâlnire de până acum, şi nu au fost doar cei din Shinobi dar şi………SURPRIZE SURPRIZE 2 foşti membri Sannins ). De la noi au venit pe lângă cei din ziua precedentă: Cris_fast, Roxana, Olga, Send, Nykw_Raizen, Sharingan şi vărul său Cristian, Iselast zis Mircea ) şi cam atât, apoi au venit şi Yondaime Alin din Sannins/Animeprime, Grimmjow Gabriel, ochii căruia sunt verzi toată ziua, după cum spune el ) la fel din Sannins/Animeprime şi Mitsu, o fată care fusese în Shinobi cică, dar de care eu uitasem complet, la câtă lume a trecut prin acel grup )

Am fost la un bar în centrul vechi al Bucureştiului, am şi uitat cum se numea zona. Am băut, am discutat, am glumit. A fost bine, păcat că a trebuit eu să plec un pic să-mi iau bilet spre Chişinău. Şi nu toţi au venit îndată, săracul Bogdan era ghidul nostru şi mereu se ducea să-i întâlnească ba pe unul, ba pe altul, nu avea odihnă ) Mi-a fost interesant să fac aceste cunoştinţe noi, să văd cum e lumea cu care vorbesc şi de ani de zile poate, în realitate. Majoritatea sunt cam la fel cum mi-i imaginam deja. Roxana mereu tăcută,, dar compensează Nykw care vorbeşte de te doare capul ) Din toţi cel mai haios şi ciudat era Iselast, doamne, mă amuzau prea mult mersul şi gesturile sale, nu ştiu de ce când mergea i-o luau picioarele înainte iar corpul rămânea în urmă hahahahah. După cum i-am promis i-am dat 2 şuturi în fund deşi se împotrivea nemernicul, de făcut probleme ai ştiut să faci dar pedeapsa nu vrei s-o iei da?! Apoi a urmat şi o îmbrăţişare ca-n filme, deşi credea că iar vreau să-i fac ceva, şi se opunea că părea prea gay pentru el hahahahah, şuturi nu, îmbrăţişări nu, ce naiba vrei Mircea? Fac parte şi astea din viaţă, din cea reală, nu virtuală

Yondaime m-a lăsat un pic surprins cu înălţimea sa, nu ştiu de ce eu îl credeam înalt, gen, gigantul blond când era mai mic ca mine… cred ) Mereu avea şi el ceva de zis, de contrazis, mai ales cu amicul său Gabriel ) Mitsu m-a făcut să râd cu impresia sa despre mine, de pe timpurile când era în Shinobi şi o puneam la treabă, cică mă imagina om mare şi păros şi întunecat şi rău ) Bine că i-am schimbat părerea. Şi Yondaime mi-a zis odată că mă credea ceva gen Darth Vader (nu că mi-ar fi displăcut, i like the dark force ) ) Pe mine mă durea fundul de la topoganele din prima zi, şi direct cum sunt am zis-o printre altele, Mihai şi el rapid hai să confirme, şi ce credeţi, a început să plouă cu miştouri perverse desigur „aaah, vă doare fundul, da ce aţi făcut voi acolo, aaaaah” ) Ca de obicei, toţi sunt primii la aşa gen de glume ieftine, doar dă-le motiv hahahahahha (srly, mă durea fundul… şi spatele… şi un cot XD ).

Mai erau persoane care aş fi vrut să vină dar nu au putut precum Jimbo, Dominik, Hollow, Irisim, poate şi alţii care nu mai ţin minte acum căci eu oricum sunt mereu pentru asemenea întâlniri şi mereu îmi place să cunosc lume nouă, apoi se vede de la sine cine şi cum e, cu care se merită să mai discuţi şi apoi şi cu care nu

Oricum, eu cel puţin am rămas satisfăcut de această întâlnire, am revăzut pe mulţi ce deja cunoscusem altă dată, pe alţii i-am cunoscut pentru prima oară, iar cu unii din ei poate am devenit chiar prieteni, dar şi asta, se va vedea cu timpul. Fotografiile nu le mai pun aici, căci cei interesaţi deja le-au văzut pe facebook. Sper să se mai facă asemenea întâlniri şi să pot partecipa şi eu la ele. E frumos să vezi când o comunitate e activă şi unită. Baftă tuturor Shinobilor în continuare şi nu doar lor desigur

Deja mulţi ştiu, dar mai scriu şi aici odată că vin la Bucureşti pe vreo 2 zile şi voi fi anume pe 21-22 iulie. E în plan o întâlnire Shinobi atunci, dar aş vrea să mă văd şi cu membrii celorlalte comunităţi cu care mă cunosc. Aşa că cine doreşte să ne vedem, să anunţe asta

Privire rece, nemişcată,
Ţintindu-şi viitoarea pradă,
Zdrobită va fi ea îndată,
Viaţa în sânge fiind pictată.

Singuratic şi temut,
Îşi purta a sa povară,
Şi de la bun început,
Nimeni nu i-a dat căldură.

Mâinile tremurând le întindea,
Spre-a sa mamă, al său tată,
Spre fraţi, amici şi tot spera
Lumina unui zâmbet pe-a sa cale întunecată.

Dar fu prea mare frica,
De toţi abandonat,
Moartea i-a fost dorită
Chiar de cel mai apropiat…

Furie deşertică, lacrimi, agonie,
Puterea unui monstru în sine-a explodat.
Simboluri de sânge, iar inima pustie
Dorea numai iubire, chiar dacă blestemat.

“Şi dacă lumea-i împotrivă,
Şi dacă ea nu mă iubeşte,
Singur eu mă voi iubi
Iar voi veţi muri câineşte!”

Gându-i deveni obiectivul
Vieţii sale disperate,
Să-i ucidă fără milă,
Dacă-l urăsc cu nedreptate…

Omorând se simte viu,
Iar roşu-i unica culoare
Ce-l trezeşte din pustiu…
Iubindu-se-n nisip cu ardoare.

Nisip îţi curge-n vine,
Şi lent te încălzeşte
Nisipul te alină,
Şi te ocroteşte…
Emoţii reprimate se tot acumulau,
Demonii şi nebunia lent îl consumau.
Cu cearcăne negre şi fără visuri,
Sufletul îi cădea tot mai mult în abisuri.

S-a iubit doar pe sine
Şi-a luptat dinadins,
Până când un prieten
Mâna i-a întins…

Am fost să văd săptămâna asta filmul X-men: First Class. Am fost de mic un fan al seriei X-men şi e una din puţinele serii ce am văzut mereu la cinema, deci nu puteam să nu-l vizionez şi pe acesta de asemenea. Filmul e un prequel pentru trilogia originală X-men, adică un film care povesteşte evenimente poziţionate cronologic înainte de cele din trilogie, şi anume originile grupului X-men dar şi a Confraternităţii Mutanţilor. Din câte am înţeles, acest film ar fi începutul unei noi trilogii care doreşte să povestească în detalii aventurile primei echipe de X-men condusă de tânărul Profesor X şi primele lor conflicte atât cu oamenii cât şi cu mutanţii lui Magneto.
Voi analiza aici istoria filmului inclusiv părerea mea la temă, deci cine nu doreşte spoilere mai bine să treacă peste această parte. Filmul se începe cu exact aceeaşi scenă din primul film X-men, când un tânăr Erik Lensherr (viitorul Magneto) îşi manifestează pentru prima oară puterile magnetice într-un lagăr german de concentrare a evreilor. Pe lângă asta însă scena continuă cu un trist eveniment, Erik, fiind observat de un oficial german Schmidt, e impus să-şi demonstreze din nou puterea de a controla metalul, ameninţat cu viaţa mamei sale. Nereuşind să o facă în timp, mama lui e ucisă dinaintea ochilor săi, provocând în el o reacţie furioasă care i-a permis să-şi dezlănţuie violent puterea magnetică. Schimdt a ajuns la concluzia că durerea şi furia este catalizatorul puterilor lui Erik. În aceeaşi perioadă, îl vedem şi pe un tânăr Charles Xavier (viitorul Profesor X) ce în toiul nopţii o demaschează pe Raven, transformată în mama sa, şi intrată în casă doar pentru a fura nişte mâncare. Charles însă fiind un telepat realizează imediat falsul dar e bucuros să afle că mai este cineva divers, ca şi el, cei doi devenind prieteni. După aceste introduceri iniţiale, care au avut loc în 1944, acţiunea se schimbă în viitor, în anul 1962. Ce mi-a plăcut la acest film a fost cum au amestecat în mod credibil un eveniment istoric, ca criza rachetelor cubaneze cu universul mutanţilor X-men. Charles în acest timp absolveşte devenind profesor, şi trăieşte împreună cu prietena lui Raven. Oricum fiind tânăr vedem un Charles destul de diferit faţă de bătrânul cu care ne obişnuisem în seria originală, e mult mai carismatic şi nu ezită o secundă să agaţe puştoaice făcând discursuri despre trăsăturile lor specifice ca şi cum ar fi nişte mutaţii unice şi rare. Între timp, un agent CIA Moira MacTaggert descoperă în Clubul Hellfire cum colonelul armatei americane Hendry e corupt de mutanţii lui Sebastian Shaw, care e acelasi Schimdt de mai sus, să accepte plasarea unor rachete nucleare în Turcia. Moira desigur nu a fost crezută la început despre existenţa mutanţilor, deci a început să caute pe cineva informat în domeniu şi-l găseşte aşa pe Charles Xavier. Cu el şi Raven, expun problema unor oficiali CIA pentru a-i convinge că mutanţii există şi că Shaw e o ameninţare care doreşte să provoace un război nuclear între SUA şi URSS. Deşi acei oficiali refuză colaborarea cu alţi mutanti ei totuşi sunt sponsorizaţi de un alt oficial CIA pentru misiunea lor. În laboratorul CIA ei fac şi cunoştinţă cu Hank McCoy (viitorul Beast) un tânăr savant care la început avea doar picioare animalice. Hank creează rapid o relaţie strânsă cu Raven, fiind ambii afectaţi de o mutaţie ce le schimbă aspectul, ei se înţeleg reciproc şi luptă cu dorinţa de a fi văzuţi şi consideraţi normali. Între timp, Erik, deja adult, devenise obsedat de răzbunare, şi-l căuta pe Schimdt/Shaw pentru a-l ucide. Însă prima lor întâlnire nu a avut mare succes, căci acesta era la rândul sau bine păzit de alţi 2 mutanţi, Emma Frost (White Queen/Regina Albă) un telepat foarte bun capabil să se transforme în diamant de asemenea şi Janos Quested (Riptide) capabil să creeze vârtejuri puternice din mâini. Riscând viaţa pentru a putea opri fuga lui Shaw cu submarinul, Erik fu salvat de Charles pornit de asemenea în căutarea lui Shaw cu echipa sa. În acest mod viitorii rivali se cunosc, devenind prieteni. Erik totuşi nu e obişnuit să lucreze în echipă, iar gândul răzbunării îi otrăveşte prea mult mintea deci decide să plece imediat după Shaw, dar e oprit de Charles, care-i deschide ochii spunând că Shaw are aliaţi puternici, de aia şi a eşuat ultima oară, în timp ce el e singur. Mi-a plăcut mult şi cum au fost dezvoltate personajele pe parcursul istoriei, relaţiile dintre ei, au fost realizate foarte bine cred eu, fiecare transmite propria suferinţă, nelinişte în mod natural şi pe înţelesul tuturor. Erik în acest caz era o fiinţă tormentată de durere şi de gândul răzbunării. El fiind victima rasismului şi a discriminării, a ales totuşi drumul răzbunării, în loc de cel al toleranţei şi înţelegerii reciproce pe care-l dorea Charles. El consideră mutanţii o specie superioară, nu mai dorea să se ascundă şi să fie discriminat de oameni pe care-i considera inferiori. Pentru el tot mai mult, cei ce erau mutanţi, şi ce aveau putere, ar fi trebuit să fie cei dominanţi şi nu viceversa. Charles vedea aceste idei în mintea lui, şi încerca mereu să-l convingă că e un drum greşit acesta, că uciderea lui Shaw n-o să-i aducă linişte sufletească, şi la fel un conflict cu oamenii. Colaborând împreună cu CIA şi Hank, Charles, folosind primul prototip de Cerebro, maşina din primele filme X-men capabilă să-i amplifice puterile telepatice şi să-i permită detectarea altor mutanţi, începe recrutarea unei echipe de mutanţi care să-l ajute în misiunea sa de a-l opri pe Shaw. În acest mod vedem un grup tânăr de mutanţi precum Angel Salvadore – cu aripi de libelulă şi capabilă să scuipe acid, Sean Cassidy (numit apoi Banshee) capabil de urlete ultrasonice, Alex Summers (numit apoi Havoc) capabil să absoarbă energie şi apoi s-o elibereze violent, Armando Munoz (numit apoi Darwin) cu abilitatea evoluţiei reactive de a se adapta oricărui ambient şi situaţii. Mi-a plăcut mult aici şi unele aparitii cameo ale personajelor din primele filme ca Wolverine, care-i trimite îndată dracului pe Erik şi Charles veniţi după el ) Şi de asemenea scena când Mystique se transformă în versiunea sa mai bătrână după cum dorise Erik, luând înfăţişarea actriţei originale Rebecca Romijn din trilogie. Charles devine profesorul lor şi încearcă să-i ajute pe toţi să-şi accepte diversitatea şi să-şi dezvolte capacităţile, inclusiv pe Erik. Pe parcurs descoperim că şi Shaw e un mutant capabil să absoarbă orice tip de energie kinetică şi s-o elibereze în mod controlat de asemenea. Asta-l ajută de asemenea să se menţină mai tânăr. Planul său fiind războiul nuclear al omenirii, ca apoi să preia el şi mutanţii puterea. Vorbisem mai sus de relaţia dintre Hank(Beast) şi Raven(Mystique), el dorea să scape de picioarele sale de animal, şi i-a promis şi lui Raven că va lucra la un antidot pentru a modifica mutaţia. Şi reuşeşte să-l creeze. Aici Raven se trezeşte într-un impas, şi trebuie să decidă dacă să se accepte aşa cum e, sau să devină aparent “normală”. De-a lungul filmului a fost mereu prezentat acest aspect al personajului său, dorinţa de a fi acceptată, de a nu fi privită ca un monstru, şi deşi îl avea pe Charles ca şi prieten, el nu putea s-o vadă ca ceva mai mult de atât. Şi desigur pentru o fată tânără ca ea nu e ceva uşor de acceptat să nu fie deloc atrăgătoare pentru alţi bărbaţi, chiar şi cei care o acceptă şi o înţeleg. Erik însă îi schimbă lent această stare, încercând mereu s-o încurajeze şi spunându-i că e perfectă aşa cum e, e o creatură specială şi demnă de admiraţie care nici nu ar trebui să se acopere, la fel cum un tigru rar nu se acoperă. Acceptarea totală a lui Erik o vor îndemna pe viitor să devină ceea ce deja ştim că e în filmele originale. Hank totuşi decide să-şi aplice şi lui acel antidot, dare însă nu dă rezultatul dorit şi-i accelerează şi mai tare mutaţia, devenind în acest fel o bestie albastră.
După ce Shaw cu ajutorul lui Azazel, un mutant aliat cu aparenţa unui demon şi capabil de teleportare, convinge americanii să poziţioneze rachete în Turcia iar cu ajutorul lui Emma Frost obţine acordul sovieticilor de a poziţiona rachete nucleare în Cuba, îşi face mişcarea pentru a face cele 2 părţi să intre în conflict. Dar planul său e oprit de Charles şi echipa sa de mutanţi care colaborează pentru a distruge nava ce-ar putea declanşa conflictul, şi purtând la suprafaţă cu ajutorul lui Erik/Magneto, submarinul lui Shaw. Uitasem să specific că Shaw în film obţine aparent de la ruşi, un coif special capabil să blocheze telepaţii, pentru a se proteja de oamenii ca Charles. Odată ajunşi pe uscat, Erik pleacă furios spre Shaw în timp ce ceilalţi mutanţi luptă între ei. Acolo însă e copleşit de puterea lui Shaw care între timp acumulase energie destulă pentru a-l respinge, însă într-un moment de neatenţie Erik îi scoate coiful, asta permiţându-i lui Charles să-l blocheze pe Shaw… aici însă Erik îşi decide soarta. Această scenă mi-a amintit un pic de trecerea lui Anakin de partea întunecată a forţei… Erik avea cu el moneta care cauzase moartea mamei sale din cauza lui Shaw, şi cu exact aceeaşi monetă el îl ucide în ciuda ţipetelor disperate ale lui Charles să n-o facă. Plus la asta, îşi ia coiful pentru el, pentru a evita ca Charles cumva să-l mai oprească pe viitor. Ieşit afară, el declară război umanităţii şi le spune celorlalţi mutanţă să i se unească. Oamenii de pe mare însă, atât sovieticii cât şi americanii, după ce văzuseră de ce sunt capabili mutanţii, au strâns acord comun să-i distrugă şi bombardează insula cu rachete deşi aveau acolo şi pe agentul lor Moira. Asta îl motivează şi mai mult pe Magneto, care le trimite rachetele înapoi cu gândul să-i omoare pe toţi. Charles încearcă disperat să-l oprească, deşi Erik nu doreşte să-şi rănească prietenul, luptă cu el pentru a-şi duce la capăt obiectivul, până când intervine chiar Moria împuşcând în Magneto. Acesta deviind proiectilele din neatenţie face ca unul să-l lovească pe Charles la spate, lăsându-l paralizat. Asta-l face să oprească imediat atacul rachetelor pentru a-l asista plin de remuşcări pe Charles şi încearcă să dea vina pe Moira deşi Charles îi confirmă că el e vinovatul. În cele din urmă, Magneto, face ultimul apel pentru cei care vor să-l urmeze, şi dintre ceilalţi mutanţi Mystique decide să plece cu el, Charles a înţeles asta, dar îi zice chiar el să plece căci ştie că doar cu Erik se va putea simţi acceptată deplin şi nu va mai fi nevoită să se ascundă sau să-i fie ruşine de aspectul ei. Înainte de plecare Mystique îi spune lui Hank/Beast, rămas de cealaltă parte, că trebuie să fie “mutant şi mândru de asta” o frază ce i-a spus-o odată Charles şi pe care ea o ridicoliza. Succesiv, îl vedem pe Magneto, cu clasicul său costum din comix, care şi-a acceptat total şi definitv noul nume în cod, ce o eliberează pe deţinuta Emma Frost pentru a-i fi aliată. Iar Charles, îl vedem în clasicul său cărucior, ce decide să facă din propria vilă viitoarea şcoală pentru mutanţi şi pentru viitoarele generaţii de X-men.
Cred că vă daţi seama că filmul mi-a plăcut mult, e unul dintre cele mai reuşite filme din această serie cred. Toate personajele au fost potrivite şi şi-au jucat bine rolul, mai ales actorii lui Charles(James McAvoy), Erik(Michael Fassbender), Raven(Jennifer Lawrence) şi Shaw(Kevin Bacon). Mi-a plăcut mult dezvoltarea şi analiza psihologică a personajelor, şi evoluţia unora precum Erik şi Mystique. S-a pus mult accent pe evidenţierea diversităţii mutanţilor, pe discriminarea lor, frica lumii de cineva total diferit şi aparent mai puternic ce se transformă rapid în repulsie şi ură. Încercarea mutanţilor de a se integra în această lume, precum Charles, suferinţa altora din cauza discriminării imediate precum Mystique sau Hank, încercarea tuturor de a duce o viaţă dublă, de a se ascunde, şi nu în ultimul rând tentativul unora de a se răzbuna şi de a nu-şi accepta poziţia de persoane discriminate, devenind ei înşişi cei ce discriminează specia umană precum Shaw şi mai apoi Erik/Magneto. În acest sens, vedem cu moartea lui Shaw un pasaj de “sceptru”, deşi Magneto îl ura profund pe Shaw, ei în cele din urmă gândeau la fel referitor la specia oamenilor. Magneto a ereditat aceeaşi gândire de la Shaw şi practic îi va continua cauza. Deşi în trilogia originală personajul său apare pur şi simplu ca cel rău, fără a i se explica foarte mult motivele, în acest film vedem un Magneto mult mai uman, sensibil şi bun în profundul inimii sale, care totuşi e orbit de toate evenimentele din trecut ce l-au marcat şi nu e capabil să ierte la fel cum face Charles şi alţii. Pentru el suferinţa e prea mare, şi decât să trăiască cu asemenea agonie mai bine îşi dă frâu liber emoţiilor sale care inevitabil îl conduc spre violenţă şi răzbunare faţă de oameni. E interesantă şi evoluţia lui Mystique, deşi are capacitatea de a se transforma în oricine, chiar şi cea mai frumoasă femeie, sau bărbat, de pe planetă, ea oricum suferă căci ştie că nu e acela aspectul ei real. Ea vrea să fie acceptată în primul rând aşa cum e, şi nu cum ar putea să fie. Tinereţea sa, dorinţa de a avea un bărbat alături ca şi sprijin şi iubit, plus unele momente de indiferenţă şi neglijenţă ale lui Charles faţă de ea, o fac să se îndepărteze de el, şi să se apropie mai mult de Magneto, care din primele momente încearcă să o convingă de faptul că ea nu trebuie să se ascundă, că nu trebuie să se modifice pentru că alţii nu o vor aşa cum e şi că e perfectă şi frumoasă cu aspectul ei natural, cuvinte desigur foarte importante, mai ales pentru o femeie. Cred că anume aceste fapte au şi dus în final la alianţa strânsă dintre Magneto şi Mystique pe viitor, deşi un lucru aici mă lasă perplex. În trilogia originală, nu prea am văzut relaţii bune între Mystique şi Profesorul X, deşi aici sunt prezentaţi ca şi prieteni buni, dimpotrivă, e Mystique cea care în primul film îl răneşte pe profesor manipulând Cerebro.
Tema descrisă mai sus, a discriminării, intoleranţei cred că poate fi foarte bine tradusă în viaţa reală, e o metaforă evidentă a discriminării de rasă, naţiune şi orientare sexuală de asemenea. Cu ultima găsesc în comun şi faptul de a se ascunde, de a nu se accepta, şi de a nu fi acceptaţi de societate, încercarea unora de a fi “normali” de a avea vieţi duble, încercarea altora de a-i lecui şi tot aşa. În fine, referinţe la viaţa reală sunt destule cred şi destul de evidente, ceea ce-mi place mult căci deşi e un film bazat pe un comix, chestii aparent pentru copii şi adolescenţi etc, totuşi au reuşit să povestească ceva frumos şi verosimil, cu o temă actuală şi în ziua de azi din păcate. Recomand filmul tuturor, atât pasionaţilor serie cât şi celor ce nu au văzut nimic niciodată despre X-men, acesta fiind un prequel, un nou început, nu vor pierde nimic, adică vor înţelege totul de la bun început fără să fie nevoie să le vadă pe restul, dimpotrivă când le vor vedea pe restul vor fi mai bine informaţi despre multe personaje.

Eu te căutam, printre raze de soare,
Printre umbrele mute, şi în apa de mare,
Vulnerabil în ea visul naufragiază…
Dar mă susţine speranţa ce tot nu cedează.

Timp de ani mulţi, printre oameni, neoameni,
Căutam şi strigam, nu răspundea nimeni…
Întrebam vântul şi stelele, vorbeam cu Luna
Şi c-o linişte sadică-mi replicau întruna…

Printre prieteni şi cunoştinţe te căutam,
Dând iubirea şi-ncrederea ce nu aveam,
Dăruindu-i naiv oricui părţi din mine,
Aşteptând metamorfoza cuiva în tine…

În castele imaginare şi peisaje din vis,
Prin păduri fermecate căutam dinadins,
Acea flacără vie care să m-aprindă,
Să-mi văd viaţa-n curcubeie puternic arzândă!

Te-am tot căutat imaginându-ţi fiinţa,
Creându-ţi mişcările, şi aparenţa…
Dorindu-ţi mintea şi sufletul, am fost copleşit
În momentul stocastic când te-am găsit…

Cântecul de la care m-am inspirat de data asta e  Земфира – Искала (Zemfira – Căutam)

Iar acesta pur şi simplu-mi place… poate voi scrie şi ceva la temă

Mi piace il vento e la sua freschezza,
Mi piace l’acqua e la sua purezza,
Mi piace il Sole che va su e giù,
Mi piace tutto questo, ma te di più.

Voglio da solo e libero volare
Voglio i sogni in realtà trasformare
Voglio toccare la Luna lassù
Voglio tutto questo, ma te di più.

Amo il mare per la sua bellezza,
Amo le montagne per la loro grandezza,
Amo il cielo per il suo blu…
Amo tutto questo, ma te di più.

Traducere

Dorinţă

Îmi place vântul şi a sa prospeţime,
Îmi place apa şi a sa puritate,
Îmi place Soarele ce merge sus şi jos,
Îmi plac toate astea, dar tu mai mult.

Vreau singur şi liber să zbor,
Vreau vise în realitate să transform,
Vreau să ating Luna acolo sus,
Vreau toate astea, dar pe tine mai mult.

Iubesc marea pentru a sa frumuseţe,
Iubesc munţii pentru a lor măreţie,
Iubesc cerul pentru al său albastru…
Iubesc toate astea, dar pe tine mai mult.

Eu nu programasem să vin, dar din anumite conicidenţe cu nişte chestii personale ce trebuia să rezolv la Bucureşti, m-am decis să vin anume acum ca să prind şi acest eveniment. Otaku Festival 2011 s-a desfăşurat mai exact pe 21 şi 22 mai la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Eu am fost doar pe 21 mai, sâmbătă. Am ajuns acolo cu ajutorul lui Bogdan (Totzy) care săracul nici nu dorea să vină, era mort de somn şi plictiseală dar HEI, când mai vedeai tu Otaku dacă nu te trăgeam eu? XD. Când am ajuns acolo deja era destulă lume, erau şi unii cosplayeri. Şi am început să cunosc şi primii membri Shinobi ce poposiseră între timp ca Yusuke (Adrian), Wargoth (Cătălin) veniţi cu oastea lor de prieteni aparent metalişti ce nu aveau nicio treabă cu acest eveniment. Ţin minte că unul din ei văzuse o fată ce făcea cosplay pentru Kakashi (destul de reuşitĂ ) şi o numea Scorpion (din Mortal Kombat) hahahahah. Apoi mai veniseră şi Tiesto, şi Kew care la fel nu avea niciun chef de Otaku, toţi de pe loc, eu de la mii de kilometri şi păream cel mai entuziasmat de eveniment XD. Între timp trebuia să sun un fost membru Shinobi, din generaţia veche, Johnny (Ionuţ) care trebuia să plece în ţările calde şi nu a putut să vină, şi exact în acel momen îmi apăruse dinainte Cedik (Bogdan) care se vede m-a recunoscut primul în timp ce eu eram concentrat cu conversaţia. Din urmă venise rapid şi Dawn (Alex) şi după ce-am schimbat 2-3 cuvinte, hai la poze. Am încercat să fac poze cu toţi cei care-i întâlneam şi-i cunoşteam cât de cât (online). După aia ne-am pus în rând să intrăm în clădire. Şi… ce pot să spun, poate eu voi fi mai critic şi oarecum influenţat de ce văzusem deja la Lucca anul trecut, dar am rămas cam dezamăgit. Totul se desfăşura într-un spaţiu destul de mic, la mai multe etaje, vreo 4-5. La primul era mai mult merchandising de vânzare, şi toţi îmi ziceau că e foarte scump şi nu merită. Mie îmi plăcuseră nişte inele acolo dar costau 40 de lei (adică 5 euro) şi le-am lăsat baltă. M-a amuzat mult să văd o geantă cu personaje din Reborn ca şi temă… dar, erau ORIBILE, zici că au fost desenate de mine beat sau ceva e genul, doar culorile şi numele erau ale personajelor, nu şi aspectul XD.

Tot acolo dar într-o sală un pic mai ridicată era şi sala de gaming unde se puteau juca diferite jocuri de fighting gen Naruto Shippuuden Ninja Storm 2, Mortal Kombat (ultimul), Street Fighter, şi unele pentru Wii. Se făceau şi turnee cică, eu am încercat doar să jo odată cu NSNS2. L-am ales pe Yondaime, şi oricum am fost făcut praf de o specie de pitic parcă ţigan şi cu coafură emo care cred ştia deja pederost jocul ) Am înghiţit calm înfrângerea totală şi m-am dus mai departe.

La următorul etaj, sincer nu prea am înţeles ce era, văzusem lume adunată la o masă, în spate se proiecta un grup rock japonez, apoi unii desenau manga pe nişte foi mari, era un fel de concurs de desen parcă, şi în rest… nu prea ştiu ce se făcea acolo, am văzut că în afară de desene nu mi-a atras nimic ochiul, şi am zis “let’s go to the next level” )

Mai sus, era standul mangashop unde se vindea manga… prea puţină, prea neinteresantă, şi mă mira cum de nu au adus seriile mai populare precum Naruto, Bleach etc. Era şi un loc unde să faci jocul ăla de dans cu săgeţi, nu ştiu cum se numeşte. Şi apoi intrarea în sala unde se difuza un anime a început, locul cel mai răcoros al acelei zile foarte călduroase. Şi unde mi pe urmă a vut loc şi competiţia de cosplay.

Apropo de cosplay, au fost cam puţine, dar totuşi destule cred, şi unele au fost chiar foarte reuşite. Cele ce mi-au plăcut mult au fost Kakashi( făcută de o fată însă, o Kakashoaică XD) Erza, o fată în roşu din XXX Holic cică, Sylvanas din WoW (ce a şi câştigat concursul), şi mai era una ce nu ţin minte din ce serie era, înaltă, elegantă păr scurt şi blond şi cu ochi albi (dacă cineva îşi aduce aminte de ea să-mi zică). Ce însă nu mi-a plăcut, e că doar 2 băieţi s-au încumetat să facă cosplay mi se pare, şi culmea, acelaşi personaj, L din Death Note care nu prea are nevoie de mare cosplay acolo. Se vede că băieţilorle e ruşine încă să facă cosplay în românia, sau nu ştiu… La acel concurs, m-a enervat destul şi prezentatorul, mi se părea fals, forţat, glume de 2 bani ce… nici nu ştiu, erau chiar glume? Ce erau alea? În fine, total neinspirat din punctul meu de vedere. Mai era unul cu părul lung ce tot a încercat să facă teatru(prost) dar nu prea i-a reuşit cred, şi apoi la urmă a decis să vorbească fără microfon că cică, aşa face mereu, şi cu asta? Ce folos dacă lumea nu te aude, şi chiar încercam să aud ce zice… Şi apoi… apoi nimic, adică, cam atât a fost ce ţine de Otaku pentru mine, şi asta anume e ceea ce m-a dezamăgit la început, adică mă aşteptam la ceva mai mult, mai mare, atât cantitate cât şi calitate. După cum era descris pe site aveam impresia că voi vedea mai multe, dar au fost destul de reduse spaţiul şi evenimentele de acolo. Oricum e un bine totuşi că aşa ceva continuă să se facă în România unde cultura manga şi anime e practic inexistentă oficial, poate doar anime că sunt unele canale unde se mai difuzează ceva. Plus că mai e şi mentalitatea aia ce asociază toate astea cu ceva pentru copiii mici, şi într-adevăr, am văzut că foarte mulţi, dacă nu majoritatea erau destul de mici. Şi chiar am avut o discuţie la temă cu unul din amicii lui Wargoth care a zis ceva de genul “aaa, ce, tu cu barbă şi te uiţi la desene?” şi desigur mi-au ieşit vreo 3 cozi înfocate (naruto reference here ) dornice să-i explice domnului cât de mult greşeşte cu asemenea asocieri. Dar n-ai ce să-i faci, nu este educată lumea destul în România ca să facă diferenţe între desene şi anime/manga. Sper totuşi ca pe viitor situaţia să se schimbe, ca asemenea evenimente să continue şi să devină mai bune şi mai mari dacă posibil, după resursele pe care le au organizatorii desigur

Un alt motiv important pentru care am venit totuşi, a fost pentru că un eveniment ca Otaku e ocazia perfectă pentru a te vedea cu multă lume cu aceeaşi pasiune în comun. Şi desigur şi cu membrii grupului meu de fansub şi manga scanlation Shinobi. Dar şi aici au fost unee dezamăgiri, în primul rând, am scris pe toţi “pereţii” cred, că vin: pe facebook, pe status la messenger, pe blog, pe chat-ul de pe site-ul shinobi şi de pe forumul shinobi, şi pe forumul Shinobi de asemenea la topicul dedicat… ŞI TOTUŞI au fost persoane destul de OARBE, care au “ignorat” adică orice mesaj, şi apoi au pretins că de ce nu i-am anunţat că vin. Cine a vrut să vină, a venit şi fără invitaţii speciale, se ştiu ei care.

Revenind, am reuşit să mă văd cu unele cunoştinţe mai vechi, dar am văzut şi lume nouă, după cum şi plănuisem. Ce însă nu mi-a plăcut, e faptul că a trebuit să mă împart pentru mai multe tabere, ba generaţia Shinobi mai veche (da, deja s-au creat generaţii după 3 ani de activitate) ba aia mai nouă ce au venit mai recent, ba cei din celelalte comunităţi cu care mă cunoşteam, şi am ajuns la un moment dat, să fiu prezent la bar la o bre cu unii, apoi să fug rapid în clădire să-i văd pe alţii ce abia veneau, apoi mă suna Cedik când ajungeau şi foştii membri ———pauză de suspan……………………. SANNINS XD şi tot aşa. Aş fi vrut să fi stat cu toţi împreună, mai mult timp, să discutăm cu calm dar nu prea s-a putut, fiecare cu timpul său, fiecare cu direcţia sa şi aşa mai departe. Din membrii Shinobi am reuşit să mă văd cu Totzy, Kew, Yusuke, Wargoth, Tiesto, Sharingan şi vărul său Cristian, şi…. nu mai ţin minte. Apoi din alte comunităţi după cum am zis şi mai sus m-am văzut cu Cedik/Flaw de pe Animezup/Mangazup, Dawn, Irisim (Irina) (una din primii membri Shinobi, cea care a fondat Sannins şi actual membru pe Animeprime cu care am avut un război durat ani de zile ) ), Grimmjow (Gabriel) (la fel unul din primii membri Shinobi, co-fondator Sannins şi actual membru pe Animeprime, la fel în războaie virtuale cu mine de ceva ani ) ). Am putut discuta cu Irina fără să ne fiarbă sângele-n vine şi să explodăm unul faţă de altul, hahahaha glumesc desigur, mereu am fost de părereacă omul dacă vrea şi încearcă găseşte limbă comună unul cu altul Pe listă aş mai avea mulţi ce-aş dori să cunosc în realitate, dar asta e. Şi cu ei a fel aş fi vrut să fi stat într-o încăpere mai calmă poate la un suc ceva (că tot le-am zis lui Cedik şi Irisim odată să le pun un suc, deşi ei au uitat deja ) ) şi să discutăm. Răul de Grimmjow însă a fugit îndată, l-am lăsat că mă aştepta lumea la bar de unde venisem cu gândul că o să mai fie apoi dar nada, s-a dus în Hueco Mundo ).Ah şi să nu uit că în final şi cu Reactive m-am văzut, am discutat un pic, am făcut şi poze şi na, cred că s-au cam calmat “reacţiile” aprinse de odată, poate deja nu mai merită acelaşi nickname XD. La urmă, aşteptând să treacă ploaia torenţială ce venise pe neprins de veste, am plecat cu Cedik, Dawn şi Irisim spre metro.

A fost oricum, o experienţă interesantă, cu plusurile şi minusurile sale, mi-a rămas o amintire plăcută, şi cel mai important pentru mine a fost că am cunoscut multă lume veche/nouă, cu care dacă va fi posibil voi ţine legătura. Mai jos las o galerie de fotografii ce am făcut în acea zi.

Otaku 2011