Iubire

Dedicaţie pentru Gaara

Privire rece, nemişcată,
Ţintindu-şi viitoarea pradă,
Zdrobită va fi ea îndată,
Viaţa în sânge fiind pictată.

Singuratic şi temut,
Îşi purta a sa povară,
Şi de la bun început,
Nimeni nu i-a dat căldură.

Mâinile tremurând le întindea,
Spre-a sa mamă, al său tată,
Spre fraţi, amici şi tot spera
Lumina unui zâmbet pe-a sa cale întunecată.

Dar fu prea mare frica,
De toţi abandonat,
Moartea i-a fost dorită
Chiar de cel mai apropiat…

Furie deşertică, lacrimi, agonie,
Puterea unui monstru în sine-a explodat.
Simboluri de sânge, iar inima pustie
Dorea numai iubire, chiar dacă blestemat.

“Şi dacă lumea-i împotrivă,
Şi dacă ea nu mă iubeşte,
Singur eu mă voi iubi
Iar voi veţi muri câineşte!”

Gându-i deveni obiectivul
Vieţii sale disperate,
Să-i ucidă fără milă,
Dacă-l urăsc cu nedreptate…

Omorând se simte viu,
Iar roşu-i unica culoare
Ce-l trezeşte din pustiu…
Iubindu-se-n nisip cu ardoare.

Nisip îţi curge-n vine,
Şi lent te încălzeşte
Nisipul te alină,
Şi te ocroteşte…
Emoţii reprimate se tot acumulau,
Demonii şi nebunia lent îl consumau.
Cu cearcăne negre şi fără visuri,
Sufletul îi cădea tot mai mult în abisuri.

S-a iubit doar pe sine
Şi-a luptat dinadins,
Până când un prieten
Mâna i-a întins…